Adevăratul examen
În următoarele 3 zile ne vom putea lămuri dacă şi cîtă valoare au echipele noastre
Fotbalul mioritic continuă să fie mai degrabă vorbit decît jucat. Toată lumea măscăreşte pe toată lumea, atacă, ameninţă şi chiar înjură. Dragomir se ia de […]
În următoarele 3 zile ne vom putea lămuri dacă şi cîtă valoare au echipele noastre
Fotbalul mioritic continuă să fie mai degrabă vorbit decît jucat. Toată lumea măscăreşte pe toată lumea, atacă, ameninţă şi chiar înjură. Dragomir se ia de Prunea şi invers, Iancu de Lupescu şi invers, Borcea de Porumboiu şi invers ş.a.m.d. Fiecare declară că preopinentul a început, numai că e imposibil de precizat, pe fondul unei gîlcevi fără sfîrşit şi fără noimă, cine a aruncat mănuşa şi cine a ridicat-o. Cît om fi noi de temperamentali, cei mai latini dintre latini, vorba lui Victor Eftimiu, ar fi timpul să ne oprim, să zicem gata! Pentru că atmosfera de iarmaroc, de dat în stambă, n-ajută progresului. Dimpotrivă, îl întîrzie ori îl şi blochează.
Totuşi, fapt îmbucurător, cîteva confruntări din ultima etapă a Ligii I au atins un nivel remarcabil. Cu precădere, Rapid – Urziceni, Vaslui – Dinamo, Farul – Steaua şi Craiova – Timişoara au oferit ritm, calitate şi spectacol. Implicit, ne-au întărit speranţa că, de marţi pînă joi seara, cele 7 formaţii româneşti presărate cu străini nu vor dezamăgi în competiţiile continentale. Eventual, că vor reuşi să şi cîştige.
Să convenim, adversarii sînt puternici şi, cu puţine excepţii, în formă. Dar nu par imbatabili. E însă obligatoriu să îngropăm securea războiului şi să realizăm că ne aşteaptă un test extrem de important, o sită foarte deasă. Dincolo de orgoliile şi de răbufnirile interne, comportarea din cupele europene ne va lămuri dacă fotbalul nostru are valoare de piaţă. De aceea s-ar şi cuveni să fim conştienţi că în aceste zile el va fi judecat cu altă unitate de măsură. E şi motivul pentru care, în ciuda dificultăţii lui, examenul trebuie tratat cu seriozitate şi, fireşte, trecut cu succes.
Apropo de partida disputată la Constanţa, am descoperit pe gsp.ro că mulţi bloggeri, probabil tineri şi antistelişti, pretind că ar fi fost aranjată. Pasămite, în culpă s-ar găsi Farul, care nu şi-a apărat corect şansele, dar şi presa, care s-a ferit, evident cointeresată, să demaşte hoţia! Personal, obişnuiesc să respect orice părere, însă nu-s de acord cu cea de mai sus. Accept că meciul putea provoca îndoieli, deoarece Maxim a irosit un penalty la 0-0, Teekloh şi acelaşi Maxim au înscris în poarta lui Curcă, Băcilă i-a lăsat pe “marinari” în 10 încă din minutul 35 etc., dar consider că nu avem dreptul să vorbim despre un trucaj. DeŞi toate astea s-au petrecut, ele nu susŢin acuzaŢia de blat. Mă gîndesc şi la amănuntul că, după ce şi-a legat întreaga carieră de clubul Dinamo, ca jucător şi ca antrenor, Ion Marin nu i-ar fi făcut un favor eternei rivale din Ghencea.
Ne place însă adesea să exagerăm, să credem că boala e mai gravă decît e în realitate. Ne grăbim să vedem răul şi acolo unde nu există şi, pentru că nu există, nu ne sfiim să-l inventăm. Or chiar nu ne ironiza Emil Cioran cînd îndrăznea să afirme, cu scepticismul nedezminţit al filosofului, că am fi un popor de năuci? Chiar dacă nu sîntem, uneori ni se întîmplă, iată, să fim