Piţurcă rămîne

În cazul în care partida cu Franţa va fi un eşec, antrenorul “tricolorilor” va trebui însă să plece

În condiţii normale, cu Chivu, cu Mutu şi cu alţi 5-6 prezumtivi titulari pe teren, 1-0 în Feroe ar fi deranjat rău. […]

În cazul în care partida cu Franţa va fi un eşec, antrenorul “tricolorilor” va trebui însă să plece

În condiţii normale, cu Chivu, cu Mutu şi cu alţi 5-6 prezumtivi titulari pe teren, 1-0 în Feroe ar fi deranjat rău. Ar fi încins şi mai tare o discuţie oricum încinsă. Aşa însă, avînd în vedere şi moralul zdruncinat al unor fotbalişti bătuţi măr acasă la ei de lituanieni, trebuie reţinută victoria obţinută în deplasare. Mică, dar victorie. Deşi “tricolorii” s-au chinuit la Torshavn, au ieşit învingători şi acesta e aspectul cel mai important. Surprinzător, Piţurcă a văzut, doar el, că băieţii lui au jucat spectaculos! Ba şi-a permis, mulţumit de scor, să-i jignească pe numeroşii săi contestatari, jurnalişti, simpli suporteri etc., stropşindu-se la “nişte derbedei”! Nu-i mult, e chiar prea mult.

Graţie meritelor mai vechi, de netăgăduit, dar şi a succesului de miercuri, Piţurcă rămîne în post şi la meciul cu Franţa. Corect, şi-a cîştigat dreptul respectiv, e logic şi e firesc să se întîmple astfel. Probabil ca lui Mircea Sandu să-i fi trecut însă prin cap, măcar o clipă, să-l schimbe pe Piţurcă. Pentru că îl presează opinia publică, indignată de acel 0-3 de la Cluj, dar şi pentru că el însuşi s-a simţit lezat de unele declaraţii ale selecţionerului. Cu precădere de aceea că ascultă numai de Lupescu! În consecinţă, e de presupus că preşedintele FRF s-a gîndit la demiterea antrenorului. Şi-a făcut însă cîteva calcule şi s-a oprit, conştient că, reziliindu-i contractul lui Piţurcă înainte de termen, va fi silit să golească vistieria federală. În plus, că nu va găsi nici o soluţie pentru a-l înlocui repede pe acesta, pînă la 11 octombrie. În situaţia în care ar găsi totuşi una, dar întîlnirea cu Franţa s-ar pierde cu un nou tehnician pe bancă, atunci toate oalele s-ar sparge în capul Naşului şi al colaboratorilor săi. Lor li se va cere demisia. Asta şi urmăreşte Mircea Sandu, ca în eventualitatea unui eşec în faţa Cocoşului Galic, el şi apropiaţii lui să scape basma curată, iar altcineva să plătească. Lesne de dedus cine. Va plăti Piţurcă, pe care nimeni nu-l va mai salva dacă partida programată peste o lună va aduce încă o înfrîngere.

Într-un asemenea context, selecţionerul nu încetează să fie singur împotriva tuturor. Ce se petrece în jurul lui îl lasă rece, nu-l mişcă. Afişează o indiferenţă ori o superioritate, să mă scuze, de sinucigaş. Ignoră publicul larg şi pe Mircea Sandu, ba e gata să se ia la harţă şi cu Mutu, riscînd s-o păţească la fel ca în 1999, cînd Hagi şi Gică Popescu l-au scos de la “naţională”. Nu pare să fi învăţat ceva din ce-a suferit fără vină. Are multe calităţi, însă şi cusurul de a se crede stăpînul adevărului absolut. Oricine poate greşi, numai el nu. În măsura în care trebuie socotit puternic unul care vrea să moară pe mîna lui, Piţurcă intră în categoria celor puternici. E un personaj care n-aşteaptă de la alţii să-i facă rău, şi-l face cu mîna lui. Mircea Sandu îl poate schimba pe selecţionerul Piţurcă, nu însă, sub nici o formă, şi pe omul cu acelaşi nume.