Pierderea răbdării

Peseiro a gestionat mai bine decît Rednic derby-ul de duminică

Conducînd autoritar derby-ul dintre Rapid şi Dinamo, Al. Tudor a demonstrat că rămîne arbitrul nostru numărul 1. Poate că a fluierat prea mult, dar a făcut-o ca să nu scape […]

Peseiro a gestionat mai bine decît Rednic derby-ul de duminică

Conducînd autoritar derby-ul dintre Rapid şi Dinamo, Al. Tudor a demonstrat că rămîne arbitrul nostru numărul 1. Poate că a fluierat prea mult, dar a făcut-o ca să nu scape din mînă un meci încins şi precedat de zîzanie. Nu l-a scăpat. A greşit doar în momentul în care, spre final, l-a trimis în tribună pe Peseiro, pentru că, pasămite,  depăşise spaţiului tehnic. Decizie exagerată întrucît, într-o asemenea tensiune, puţini sînt antrenorii, dacă e vreunul, care să respecte toate regulile. Pe de altă parte, eliminat pentru a 3-a oară în 5 etape, întîi cu Farul şi apoi cu CFR Cluj, portughezul trebuie sĂ ÎnŢeleagĂ cĂ arbitrii l-au luat la ochi, cĂ-l vÎneazĂ. Ca atare, se cuvine să fie mai precaut, să realizeze că lui nu-i mai e permis ceea ce altor confraţi li se îngăduie. Deşi nu-i corect, asta e situaţia.

Altfel, Peseiro a gestionat mai bine partida, probă că Rapid a întors rezultatul de la 0-1 la 2-1 în ultimul sfert de oră. A dovedit curaj cînd i-a scos din lot, pentru indisciplină, pe Bozovici şi pe Boya. Renunţînd la camerunez, socotit cel mai în formă atacant vişiniu, şi-a asumat un risc deosebit. Iată însă că i-a ieşit. La fel, a fost inspirat cînd a decis să-l titularizeze pe Djalovici şi să-l introducă pe Pitbull. A mers pe mîna lui Perjă ca fundaş stînga, evident o improvizaţie, şi iarăşi i-a ieşit. Dacă Rapid a cîştigat derby-ul, ba încă pe merit, victoria i s-a datorat în mare măsură tehnicianului lusitan. Jose peseiro a mutat de fiecare datĂ la fix.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Rednic, pînă şi finanţatorii dinamovişti criticînd prestaţia unei formaţii în care au băgat o groază de bani. Inclusiv, repatriindu-i deunăzi pe M. Niculae şi pe Tamaş, amîndoi jucători de “naţională”. În ciuda strădaniei acţionarilor de a nu tulbura liniştea în vestiar, de a fi diplomaţi, ei Încep sĂ-Şi piardĂ rĂbdarea. Deschis sau voalat, dar parcă mai deschis, ei îi reproşează actualului antrenor că i-a îndepărtat pe Mărgăritescu şi pe C. Munteanu, a căror plecare a slăbit compartimentul median. Cu precădere dispariţia primului a privat linia de mijloc şi, mai departe, întreaga echipă de un efort şi o înverşunare în lipsa cărora victoriile se obţin mai greu ori nu se obţin deloc.

Duminică, “Puriul” n-a ghicit formula de start. Surprinzător, a mizat pe Boştină şi pe M. Niculae, vîrf de atac incomplet restabilit, ca să-l ţină rezervă pe Dănciulescu şi să-l folosească abia din minutul 77! Se aude că, aşa cum nu l-a înghiţit pe Mărgăritescu, mircea rednic nu l-ar agrea nici pe DĂnciulescu, de care, dacĂ ar fi sĂ hotĂrascĂ numai el, s-ar descotorosi Şi mÎine. Personalitatea şi reputaţia lui Danciugol l-ar deranja. Poate că da, poate că nu, gura lumii vorbeşte vrute şi nevrute, iar în urma unei înfrîngeri antrenorul e cel dintîi tras la răspundere. Oricum, din pricină că jocul roş-albilor şchiopătează, Rednic nu mai stă pe roze. Dimpotrivă, are probleme. Conform obiceiului, pe multe dintre ele pare să şi le facă singur. Sau chiar şi le face.