Teama de eşec

De ce absentează şeful Sportului de la Olimpiadă?

Încep la Beijing Jocurile Olimpice, la a căror festivitate de deschidere va asista şi Traian Băsescu. Printre alţii, în avionul prezidenţial au suit ieri Mariana Bitang şi Ion Ţiriac, dar nu, surprinzător, […]

De ce absentează şeful Sportului de la Olimpiadă?

Încep la Beijing Jocurile Olimpice, la a căror festivitate de deschidere va asista şi Traian Băsescu. Printre alţii, în avionul prezidenţial au suit ieri Mariana Bitang şi Ion Ţiriac, dar nu, surprinzător, şi Octavian Belu. Considerat cel mai important om din sportul românesc, şeful Ans nu va fi prezent la Olimpiadă, după ce a refuzat invitaţiile primite de la oraşul gazdă, de la COSR şi de la Palatul Cotroceni, unde a activat o perioadă pe post de consilier.

Căutînd să justifice o absenţă greu de justificat, dacă nu imposibil, Belu a spus că “sînt mai util acasă”. Motivaţie şubredă, ba chiar hilară, de vreme ce nicăieri în lume nu se ţin competiţii pe durata JO, iar omologii preşedintelui ANS, cu care Belu s-ar fi putut eventual întîlni, se află toţi în capitala Chinei.

Informaţi că ANS şi-a trimis totuşi 3 emisari la Beijing, pe vicepreşedintele Vasilescu, pe directorul general Hoffman şi pe directorul Căpăţînă, cei mai mulţi leagă forfaitul lui Belu de faptul că acesta s-a temut de un eşec. Că a evitat să onoreze o întrecere ce s-ar putea transforma într-un fiasco pentru “tricolori”. Să sperăm că nu se va întîmpla aşa, dar şi să admitem, realişti, că nu-i exclus să se întîmple. Din moment ce COSR şi-a propus pentru ediţia 2008 doar 12 medalii, sub cele 25 de la Sydney 2000 şi 19 de la Atena 2004, e clar că există riscul unui bilanţ mai slab. Tocmai deoarece l-a intuit, Belu a decis să nu meargă la JO. Spre a nu fi socotit părtaş la înfrîngere şi, la o adică, tras la răspundere.

Să convenim că nu se face gaură-n cer din pricină că Belu nu-i acolo unde, datorită poziţiei sale, trebuia să fie. Atitudinea lui le-a dat însă apă la moară celor care nu încetează să susţină că Octavian Belu e un preşedinte moale. Căruia i se reproşează, cu precădere asta, că a preferat să stea deoparte, impasibil, de cîte ori s-ar fi impus să intervină energic pentru cauza şi în interesul domeniului pe care-l păstoreşte. Deşi numeroase baze sportive au căpătat, ilegal, altă destinaţie, amintiţi-vă numai de scandalul de la Ştrandul Tineretului, glasul şefului ANS nu s-a auzit.

Evident că Belu a fost un mare antrenor. Nu mare, ci uriaş, inegalabil. Probă că, fără a ne întoarce prea tare în timp, fetele pe care le-a pregătit împreună cu Mariana Bitang au cîştigat 5 medalii la Sydney şi 6, dintre care 4 de aur, la Atena.

Atît că una e să antrenezi şi alta să conduci. Dincolo de respectul pentru fabuloasa carieră a tehnicianului, merită spus că Belu n-a convins şi ca ocupant al fotoliului din strada Vasile Conta. Trebuie să observăm, şi nu pentru întîia oară, că acesta a greşit părăsind gimnastica. Ultimii ani au demonstrat ceea ce el însuşi era dator să ştie, că locul lui e în sală, nu în birou.