Arătatul pisicii

De fapt, Gigi Becali nu vrea schimbarea lui Mircea Sandu, ci mai multă putere

 În conferinţa de presă ţinută ieri dimineaţă, pe parcursul căreia a stat în prezidiu lîngă Lupescu, Kassai şi Prunea, Naşu’ n-a adus nici o noutate în […]

De fapt, Gigi Becali nu vrea schimbarea lui Mircea Sandu, ci mai multă putere

 În conferinţa de presă ţinută ieri dimineaţă, pe parcursul căreia a stat în prezidiu lîngă Lupescu, Kassai şi Prunea, Naşu’ n-a adus nici o noutate în “cazul valiza”. A repetat însă că merge în continuare necondiţionat, pînă în pînzele albe, pe mîna lui Lupescu, practic, acesta fiind principala ţintă a contestatarilor încolonaţi în spatele lui Gigi Becali, dar asmuţiţi din umbră de Dumitru Dragomir. Concret, s-ar fi cuvenit să intre în amănunte însuşi Lupescu, care trebuia să precizeze cînd, în ce moment, s-a repezit la gîtul lui Daniel Florea.

N-a făcut-o pentru că ar fi însemnat să se autoacuze. Asta în ideea că n-a răbufnit contra şefului CAF în urma faptului că acesta a mărturisit public că i s-a cerut, mai ales de către Lupescu, să menţină sancţiunea contra echipei din Ghencea, ci îndată după anunţarea deciziei. Cu alte cuvinte, înaintea dezvăluirilor lui Florea, de unde şi concluzia că tocmai iertarea Stelei l-a deranjat, nu spovedania finului Rezultă, logic, că Ionuţ Lupescu chiar a avut ceva de împărţit cu Steaua. Deşi el zice că nu, zice degeaba. Puţini sînt cei care-l cred.

Acţionînd astfel, Kaiserul l-a cîştigat de duşman, pe lîngă Dragomir, inamicul său mai vechi, şi pe Gigi Becali. Influenţabil, uneori uşor de manevrat, patronul din Ghencea a hotărît să lovească la vîrf, fiind sub demnitatea lui, nu-i aşa, să se ia la trîntă cu “licuricii”. Ca atare, a pornit cruciada Împotriva lui Mircea Sandu. Înţelegînd că Naşu’ nici nu se gîndeşte să renunţe la Lupescu, magnatul a comunicat că strînge semnături pentru convocarea Adunării Generale Extraordinare a FRF, singurul for abilitat să-l schimbe pe preşedinte. Nu prea are însă şanse de izbîndă ori n-are nici una. Pe de-o parte, deoarece Dragomir însuşi, autorul recentei declaraţii “Sandu e omul potrivit la locul potrivit”, nu subscrie unui asemenea demers. Iar Don Corleone, cel mai abil dintre toţi, continuă să facă şi să desfacă atît la Ligă, cît şi la Federaţie. Pe de alta, întrucît îi va fi greu să adune 91 de semnături ca să întrunească Adunarea Generală. Dacă va reuşi, e şi mai greu de crezut, chiar imposibil, că-i va capacita şi pe ceilalţi 181 de membri ai AG să voteze pentru demitere. Provenind din eşaloanele inferioare, de la judeţe, din fotbalul feminin, de sală etc., sectoare dominate de Mircea Sandu şi de Adalbert Kassai, fidel preşedintelui, merită presupus că ei nu vor mişca în front. De-aia a şi părut Naşu’, luni, atît de sigur pe el şi pe situaţie, relaxat.

Altfel spus, Gigi Becali nu va obţine mazilirea lui Mircea Sandu. Probabil însă că nici nu-şi imaginează c-o va obţine. Urmăreşte doar să-i arate acestuia pisica şi, presîndu-l, să-l determine să devină mai îngăduitor cu el şi cu Steaua. În măsura în care scopul lui Dragomir rămîne debarcarea lui Lupescu, Gigi Becali nu încearcă decît să-i forţeze mîna Naşului. Nimic mai mult. Practic, nu vorbim, varianta naivilor, despre o luptă pentru adevăr, ci despre una pentru putere.