Moda străinilor

A crescut numărul importurilor, dar şicalitatea acestora

După Euro 2008 şi după concediu, observ că şi acasă se discută aprins pe aceeaşi temă, cîţi străini într-o echipă de fotbal? Proiectul lui Blatter, conform căruia numărul acestora ar trebui redus la […]

A crescut numărul importurilor, dar şicalitatea acestora

După Euro 2008 şi după concediu, observ că şi acasă se discută aprins pe aceeaşi temă, cîţi străini într-o echipă de fotbal? Proiectul lui Blatter, conform căruia numărul acestora ar trebui redus la 5, are însă puţine şanse de izbîndă. Marile cluburi strîmbă din nas la iniţiativa FIFA. Atitudinea lor nu miră cît timp, ca să mă rezum la două exemple, Arsenal a abordat recent semifinala de C1 cu un singur englez, iar în vestiarul lui Internazionale se regăsesc 6 italieni şi 21 de stranieri! În consecinţă, campioana Italiei l-a dat Squadrei Azzurra la CE numai pe Materazzi. Cum ştiţi, campioana României, CFR Cluj, n-a oferit „naţionalei” lui Piţurcă nici un nume pentru turneul final. Nici măcar unul.

„Legiunea străină” a lui Andone a rămas fidelă liniei sale şi în această vară. A efectuat alte 6 importuri, drept pentru care cei 8 români din lot sînt minoritari în Gruia. Şi abia 2-3 dintre ei, în frunte cu Trică, pot spera la titularizare. Nu-i doar cazul CFR-ului. Iată că Rapid a început meciul amical cu Lyon de sîmbătă cu 7 jucători de-afară, iar asta în condiţiile în care „Pitbull” şi Pardo au fost menajaţi. E clar, prezenţa străinilor în fotbalul românesc a căpătat dimensiuni neobişnuite. Dacă în stagiunea precedentă erau 117 în Liga I, de-acum vorbim despre vreo 200, invazie menită, de la un punct încolo, să neliniştească, să îngrijoreze. Dovadă că Ionuţ Lupescu s-a declarat deunăzi, vezi Gazeta de vineri, surprins neplăcut de procentul masiv, ba şi în continuă creştere, al străinilor. Directorul general al FRF aprecia situaţia ca fiind „alarmantă”.

Ionuţ Lupescu are şi n-are dreptate. Are deoarece, la o medie de 10 pe echipă, numărul străinilor pare o ameninţare. Fie şi pentru că ei blochează, sau măcar întîrzie, ascensiunea talentelor locale. Îngustează aria de selecţie a „naţionalei”. Pe de altă parte însă, n-are. Deoarece noile achiziţii sînt, sub aspectul calităţii, net superioare celor mai vechi, de gen Delwarte, Okunowo, Meride ori Saban, luate de pe Internet, după ureche, alandala. Tocmai pentru că s-a investit mai serios, s-au adus jucători mai buni, de la care se aşteaptă, justificat, ridicarea nivelului întrecerii interne şi, implicit, a reprezentării în cupele europene. Părerea mea, şi nu numai, e că sosirea străinilor, a celor cu adevărat valoroşi, reprezintă în momentul de faţă un fenomen pozitiv. Înviorează competiţia, stîrneşte interes, provoacă emulaţie.

Ce-i mult însă strică, iar ce-i foarte mult strică şi mai tare. În perspectivă, lucrurile ar urma să se schimbe şi la noi, aşa cum s-a întîmplat, de pildă, în Ucraina, unde fiecare formaţie din prima divizie e obligată, regulă introdusă în 2006, să aibă permanent în teren minimum 4 fotbalişti autohtoni. Probabil că vom ajunge şi noi acolo în cîţiva ani. Pînă atunci însă, să nu facem din ţînţar armăsar şi să dramatizăm inutil. Ca orice modă, şi asta va trece mai devreme sau mai tîrziu.