Pe 14-15, noi şi grecii!

În euroclasamentul întocmit de Gazzetta dello Sport, echipa României a fost plasată la coadă, în urma ei aflîndu-se doar cea a marii decepţii numite Franţa

Deşi numerotată cu 13, recent încheiata ediţie a CE a fost un succes. Sigur, gazdele […]

În euroclasamentul întocmit de Gazzetta dello Sport, echipa României a fost plasată la coadă, în urma ei aflîndu-se doar cea a marii decepţii numite Franţa

Deşi numerotată cu 13, recent încheiata ediţie a CE a fost un succes. Sigur, gazdele ei nu obişnuiesc să mănînce fotbal pe pîine, dar s-au străduit să facă lucrurile cît mai bine. Şi-au îndeplinit conştiincios sarcinile şi, ca atare, organizarea competiţiei s-a situat la cote ridicate. Totul a mers ceas, dovadă că Platini însuşi s-a declarat extrem de mulţumit. Astăzi, cînd se află în inspecţie la Varşovia şi urmează să plece la Kiev ca să constate dacă Euro 2012 va putea fi încredinţat tandemului Polonia – Ucraina, ţări în care preparativele par întîrziate, preşedintele UEFA are cu atît mai serioase motive să se arate satisfăcut de ce s-a întîmplat în Elveţia şi în Austria.

La succesul competiţiei au contribuit, ba încă într-o proporţie importantă, şi suporterii. Sosiţi cu zecile de mii de pe întreg continentul, inclusiv din România, aceştia au animat turneul final şi i-au conferit dimensiunile unei mari sărbători. Unii şi-au mai dat în petic, dar foarte puţini. Spre lauda lor, cei veniţi să-i susţină pe „tricolori” s-au comportat ca nişte gentlemeni, de aceea s-a şi apreciat aici, just, că entuziasmul galeriei noastre a depăşit prestaţia echipei favorite.

Şi din punct de vedere tehnic, Euro 2008 a impresionat. Faptul că Spania a cucerit titlul într-o manieră convingătoare, iar proaspăta campioană a aliniat un jucător de 21 de ani, 3 de 22 şi 11 sub 25 e privit ca un semn încurajator pentru viitorul fotbalului. Care promite să fie nu doar business şi industrie, ci şi spectacol. Divertisment. Triumful septuagenarului Aragones, succedînd celui repurtat în 2004 de Rehhagel, cînd antrenorul Greciei avea 64 de ani, a demonstrat că nu prea putem vorbi despre idei originale. Evident, jocul se îmbogăţeşte şi i se adaugă mereu cîte ceva. În esenţă însă, rămîne acelaşi. Astfel, izbînda bunicilor Aragones şi Rehhagel trebuie să-i fi derutat pe specialiştii grăbiţi să decreteze că, mai presus de orice, victoria înseamnă căutare permanentă, refuzul rutinei, lepădarea de conservatorism. Într-un cuvînt, înnoire. Iată că ea înseamnă, cu precădere, înţelepciune, echilibru şi încredere. Plus muncă atît cît încape, subiect care ar merita dezvoltat, dar cu alt prilej.

Acum o lună, am început transmisiile de la Euro insistînd asupra garniturii lui Piţurcă şi consider normal să închei la fel şi această ultimă corespondenţă. Deunăzi, în ajunul finalissimei de la Viena, Gazzetta dello Sport a alcătuit clasamentul celor 16 participante, unul în care, notată cu 4,5, România a fost expediată cot la cot cu Grecia pe locurile 14-15. Peste Franţa (nota 4), dar în urma altor 13, între care Italia (5,5) şi Olanda (6), partenerele ei de grupă, Rusia (7) şi Turcia (7,5), ca şi, fireşte, Germania (8) şi Spania (9), liderul autoritar al ierarhiei. „Trădată de Mutu, n-a cîştigat nimic”, a sintetizat cotidianul italian prezenţa formaţiei noastre la CE, adăugînd că „toţi componenţii ei au părăsit-o în meciul decisiv cu Olanda”. Cu observaţia că nu Chivu, cum afirmă Gazzetta, trebuia socotit cel mai bun jucător român, onoare ce i s-ar fi cuvenit portarului Lobonţ, să recunoaştem că lucrurile chiar aşa au stat. N-am obţinut mai mult pentru că, din păcate, nu ne-am propus mai mult. Dar şi despre asta vom mai vorbi, numai că după vacanţă.