La un pas de fericire
Împotriva campioanei mondiale, România a jucat mai bine decît împotriva vicecampioanei. La fel de organizat, dar mai înfipt, mai curajos. Ca atare, a deschis scorul, Mutu speculînd gafa lui Zambrotta, ba a şi avut meciul în mînă, cînd acelaşi Mutu, […]
Împotriva campioanei mondiale, România a jucat mai bine decît împotriva vicecampioanei. La fel de organizat, dar mai înfipt, mai curajos. Ca atare, a deschis scorul, Mutu speculînd gafa lui Zambrotta, ba a şi avut meciul în mînă, cînd acelaşi Mutu, prea sigur de el, a ratat la 1-1 penaltyul care i-ar fi făcut pe toţi românii fericiţi.
Adevărul e că italia a fost peste Franţa, mai mobilă şi mai insistentă. A dominat prima repriză, posesie 61%, şi a deţinut iniţiativa şi după pauză. Disperaţi, simţindu-şi calificarea periclitată, azzurrii au forţat cu disperare, dar s-au lovit de un zid. Băieţii noştri s-au apărat eroic şi au contraatacat, nefiind cu nimic şi în nici un moment inferiori campionilor lumii. Păcat doar că le-au permis adversarilor să egaleze după numai cîteva secunde şi să reintre în joc.
Dacă Mutu ar fi reuşit să transforme lovitura de la 11 metri, am fi fost fericiţi. Aşa însă, rămînem doar satisfăcuţi şi mîndri, cu şanse reale de a continua cursa. Dincolo de aceste două remize, „tricolorii” au demonstrat că sînt o echipă care, deşi venită la Euro cu ultima şansă în grupă, este în curs de a deveni marea surpriză plăcută a competiţiei.