Ovidiu Ioaniţoaia este optimist în privinţa meciului cu Italia: Chiar e momentul!

Meciul cu Italia, bătută măr de Olanda şi mai puţin sigură pe ea ca altădată, reprezintă pentru „tricolori” cel mai bun prilej să-şi demonstreze valoarea

Italia continuă să fie sub stare de şoc. Nu-i vine să creadă că Olanda a […]

Meciul cu Italia, bătută măr de Olanda şi mai puţin sigură pe ea ca altădată, reprezintă pentru „tricolori” cel mai bun prilej să-şi demonstreze valoarea

Italia continuă să fie sub stare de şoc. Nu-i vine să creadă că Olanda a umilit-o pe ditamai campioana lumii, administrîndu-i un 3-0 usturător. Iar cînd cazi de foarte sus, te doare rău. Discută însă despre un accident, nu despre o criză. Deşi bravează şi ea, presa din Cizmă recunoaşte că Squadra Azzurra a fost „obosită şi confuză”. Pe Rai Uno, diverşii comentatori, între care ex-internaţionalii Mazzola, Tardelli şi Colovatti, mai dau să rîdă, dar nu-i rîsul lor. Titrînd „Donadoni n-are alibi” şi „Donadoni nu-i unicul vinovat”, Gazzetta dello Sport acum îl plesneşte, acum îl mîngîie pe antrenor. Cînd îi scutură scara, cînd îl încurajează. În cazul în care nu va cîştiga însă nici diseară, cu siguranţă că selecţionerul va rămîne şi fără ultimul prieten.

Donadoni conştientizează că de meciul cu România depinde nu numai calificarea din grupă, ci şi cariera lui. Cum un rezultat de egalitate i-ar servi şi nu prea, îi trebuie victorie. Victorie cu orice preţ. Altă variantă n-are, de aceea şi anunţă „voi schimba, voi cere moral şi agresivitate!”. Dar una e să ceri şi alta să primeşti. Parcă frate cu Piţurcă, Donadoni n-a divulgat formaţia de start. Sînt însă semne că, faţă de confruntarea cu Olanda, va începe fără Materazzi, a cărui indisponibilitate e mai degrabă diplomatică, fără Di Natale şi chiar fără Panucci şi Gattuso. Titularizîndu-i pe Chellini (9 selecţii, Materazzi 41), pe Groso, pe De Rossi şi pe Del Piero, el preconizează un 1-4-3-1-2, cu Camoranesi în spatele vîrfurilor Toni şi Del Piero, sistem mai curajos decît de obicei. Evident, menit să forţeze poarta lui Lobonţ şi să aducă goluri. Ziarele îi sugerează să se întoarcă la eficientul 1-4-4-2 din epoca Lippi, dar Donadoni ezită.

Altfel, în finalul unui interviu acordat cotidianului amintit după Olanda – Italia, Arsene Wenger avertiza că „o înfrîngere la 3 goluri diferenţă va putea fi greu uitată într-un timp atît de scurt”. Să vedem. Tare ne-ar mai plăcea însă ca vorbele celebrului tehnician al Arsenalului să se adeverească!

Crucial pentru azzurri, meciul e foarte important şi pentru români. Un succes, care nu mai pare de domeniul utopiei, ba şi un rezultat de egalitate ne-ar menţine în cursă. Fireşte, Piţurcă va alcătui echipa în funcţiei de ce şi-a propus. Dacă va urmări să repete remiza din întîlnirea cu Franţa, va fi din nou precaut şi va căuta să închidă jocul. Va păstra aceeaşi apărare, însă nu-i exclus să-l prefere pe Codrea lui Cociş, să-l folosească pe Mutu tot lateral, în banda stîngă şi să apeleze la un singur vîrf, probabil D. Niculae. Mai există şi varianta ca, simţindu-i vulnerabili pe italieni, Piţurcă să fie mai îndrăzneţ. Deşi puţin probabil, în acest caz ar intra cu două vîrfuri, iar lui Mutu i-ar oferi mai multă libertate de acţiune. Îl va muta în zona centrală, aproape de cuplul atacanţilor avansaţi, asta şi în ideea că Briliantul, urcînd din linia a doua, se va descotorosi mai uşor de marcajul advers.

Oricum va proceda Piţurcă, să convenim că plecăm iar, ca şi luni, cu o şansă mai mică. Logic, căci Squadra Azzurra e campioana mondială. Trebuie să ne agăţăm însă de ea cu dinţii şi să nădăjduim că aşa cum le-am luat un punct francezilor, le putem lua şi italienilor. Măcar unul. Pentru că ne-om teme noi de ei, dar vă asigur că şi lor le e frică de noi.

Încrezător în capacităţile lui şi ale coechipierilor, Mutu declara deunăzi că „e momentul să arătăm ce ştim!”. Corect, chiar e momentul! O ţară întreagă şi zeci de mii de suporteri, sosiţi aici de pretutindeni, aşteaptă ca „tricolorii” să-şi demonstreze valoarea. E un prilej ce nu trebuie scăpat!