Se putea şi mai bine!

Atmosferă extraordinară pe Letzigrund, unde circa 10.000 de suporteri români, mai numeroşi decît francezii, au încurajat frenetic „naţionala” şi au răguşit pentru ea. Iar „naţionala” a ţinut şi a reuşit să-i răsplătească, prin efort, prin unitate, prin inteligenţă, pe cei […]

Atmosferă extraordinară pe Letzigrund, unde circa 10.000 de suporteri români, mai numeroşi decît francezii, au încurajat frenetic „naţionala” şi au răguşit pentru ea. Iar „naţionala” a ţinut şi a reuşit să-i răsplătească, prin efort, prin unitate, prin inteligenţă, pe cei care au venit de acasă sau de pretutindeni ca s-o susţină. A obţinut un meritat 0-0 în faţa vicecampioanei lumii, căreia nu i-a fost  cu nimic şi în nici un moment inferioară. Această remiză albă, în numele căreia selecţionerului şi băieţilor lui li se cuvin laude, e cu atît mai preţioasă cu cît ne menţine în cursa calificării din grupe. Din păcate, deşi trebuie să se fi lămurit şi ei că formaţia franceză trăieşte mai mult din amintiri, obosită şi umflată de presa din Hexagon, „tricolorii” n-au insistat suficient. S-au apărat cu vigilenţă, au dovedit hărnicie la mijloc, dar nu şi îndrăzneală în atac.

A ieşit bine, dar se putea şi mai bine. Părerea mea e că, în ciuda unui rezultat remarcabil, s-a pierdut totuşi o oportunitate importantă. Deoarece Franţa de ieri era o garnitură de bătut. N-am bătut-o pentru că ne-a lipsit tupeul.