Ieftini, dar buni

De ce-ar costa Lobonţexact de 15 ori mai puţin decît italianul Buffon?!

Gazeta a demonstrat ieri ceea ce, în linii mari, se ştia. Că “naţionala” României e a patra din punct de vedere valoric în grupa de la CE, adică […]

De ce-ar costa Lobonţexact de 15 ori mai puţin decît italianul Buffon?!

Gazeta a demonstrat ieri ceea ce, în linii mari, se ştia. Că “naţionala” României e a patra din punct de vedere valoric în grupa de la CE, adică ultima. Adunînd cotele de piaţă ale membrilor lotului, ea însumează 90 de milioane de euro, în vreme ce echipa Italiei face 355, a Franţei 325, iar a Olandei 238. Diferenţele nu-s mari, sînt uriaşe şi, dacă ne-am lua după ele, ar trebui să ne socotim dinainte învinşi. Doar cĂ pe teren vor intra jucĂtorii, nu cotele lor.

Criteriul amintit e însă discutabil, ba şi neagreat. Deoarece nu-i normal, sau nu mi se pare mie, ca Lobonţ să fie preţuit de 10 ori mai puţin decît Frey şi de 15 decît Buffon. Or fi francezul şi italianul portari mai buni, dar nu la aşa distanţă. Fără să insistăm, să observăm că într-o situaţie similară se află, trecînd la fundaşi, şi stelistul Dorin Goian, evaluat la doar două milioane. Mai corect spus, subevaluat, din moment ce Barzagli de la Palermo şi Squillaci de la Lyon sînt creditaţi cu 14,5 şi, respectiv, cu 15 milioane. În lipsa alteia, estimarea rămîne însă unitatea de măsură folosită în mod curent.

Ţinînd cont de aceste comparaţii, e logic să ne considerăm nedreptăţiţi. Şi să zicem că s-ar fi cuvenit ca fotbaliştii români să fie plasaţi ceva mai sus. Implicit, mai aproape de adversarii direcţi de la Euro. Cu asta însă n-am rezolva problema, fie şi pentru că, scuzaţi locul comun, nimeni nu e ce crede el că e, ci doar ce cred cei din jur. Practic, exceptîndu-i pe Raţ, Chivu, Mutu, Marica şi Daniel Niculae, care evoluează peste hotare, toţi ceilalţi elevi ai lui Piţurcă au fost subapreciaţi, surprinzător, şi “scoţianul” Marius Niculae (numai jumătate de milion!), dar să acceptăm că s-a ajuns aici şi din pricina nivelului scăzut, adesea necompetitiv, al întrecerii noastre interne. Evident, campionatul te ridică sau, cazul lui Lobonţ şi al lui Goian, te coboară.

Altminteri, rezultă din calculele de mai sus că, ultima sub aspectul bursei, “naţionala” României abordează grupa de la Zürich şi Berna din postura de outsider. Cu a patra şansă din patru. Nu ne place, însă lucrurile se prezintă aşa şi nu-i momentul să visăm cai verzi pe pereţi. Şi cînd doare, adevărul trebuie privit în faţă, nu ocolit. Că Mutu, Chivu et Comp. vor putea sĂ joace rolul buturugii mici urmează să ne lămurim. Încurajaţi şi de angajamentul lor ferm că, scuturîndu-se de complexe, se vor bate ca leii, sperăm din suflet să poată. Dar le va fi greu, teribil de greu. Cei care gîndesc altfel se îmbată cu apă rece.