EXCLUSIV GSP / Victor Piţurcă şi Ovidiu Ioaniţoaia într-un dialog cu cărţile pe faţă: “Nu mi-e frică de Euro!”

Victor Piţurcă nu-i un tip uşor de abordat. Ca să obţin interviul de mai jos, a trebuit să-i dau cel puţin 10 telefoane. Deşi amabil, m-a tot amînat. Cînd îmi pierdusem orice speranţă, a acceptat să ne vedem vinerea trecută, […]

Victor Piţurcă nu-i un tip uşor de abordat. Ca să obţin interviul de mai jos, a trebuit să-i dau cel puţin 10 telefoane. Deşi amabil, m-a tot amînat. Cînd îmi pierdusem orice speranţă, a acceptat să ne vedem vinerea trecută, chiar a doua zi după ce împlinise 52 de ani. Ne-am întîlnit în holul Hotelului Lido, iar convorbirea a durat, după ceas, fix 50 de minute

– Piţi, mai eşti supărat pe presă?
– Sînt supărat pe Gazetă şi, mai nou, pe Libertatea, care a scris recent numai minciuni despre mine. Numai aberaţii.

– Ce-a scris?
– Că am devenit milionar pentru că l-aş fi lefterit pe generalul Oţelea la barbut! Că i-aş fi luat banii pe care şi i-ar fi însuşit din transferul lui Ilie Dumitrescu! Am citit şi m-am crucit. Una că barbutul nu-i jocul meu şi alta că n-am jucat cu Cornel Oţelea.

– Povestea de la Tîrgu Jiu nu se lega de barbut?
– Ba da, dar s-a petrecut în tinereţe. De-atunci am mai jucat, cînd şi cînd, doar poker.

– Cu Gazeta ce ai?
– Există la Gazetă vreo 4-5 ziarişti tineri care au fost mereu împotriva mea. Cărora probabil le-a părut rău că s-a calificat “naţionala” la Euro. Şi după meciul amical cu Israelul, au dat în mine, aşa că rămîn în silenzio stampa faţă de Gazetă. Numai din respect pentru cititorii ei, am acceptat acest dialog. Ca excepţie.

– Exagerezi, dar hai să vorbim despre Euro. Cum stăm?
– Momentul nu e extraordinar, dar nici rău. Beneficiem de un grup închegat şi important e să ajungem în Elveţia cu cît mai mulţi jucători sănătoşi. Măcar cu 3 sferturi dintre ei.

– Din păcate, tocmai la acest capitol avem necazuri. Chivu …
– Lui Chivu noi i-am cerut să se opereze la umăr. Doctorul Popescu a discutat cu el şi Cristi s-a declarat de acord cu operaţia. S-a opus însă Inter. Dar poate că răul va fi spre bine deoarece, dacă s-ar fi operat mai devreme, ar fi reintrat abia în jur de 15 mai, cam tîrziu. Nu-mi fac însă probleme cu el. Sînt convins că va strînge din dinţi şi va reuşi. E un caracter puternic.

– Cu cine-ţi faci probleme?
– Cu steliştii, de pildă. Au ratat titlul la potou şi asta le-a influenţat starea psihică. Cu Marica şi cu Ogăraru. Primul e mai mult rezervă, dar tot a mai evoluat cîte 15-20 de minute. Din păcate, Ogăraru a prins ca titular un singur meci.

“Bănel Nicoliţă nu reprezintă un caz”
– Dar Nicoliţă? Unii zic că …
– Prea puţin îmi pasă de ce zic unii! Din punctul meu de vedere, Nicoliţă nu reprezintă un caz. Cînd l-am adus la echipă, am ştiut cît poate da şi ce trebuie să-i cer.

– Eşti de acord însă că a dezamăgit în retur?
– Da, dar trebuie să ne întrebăm şi de ce? Şi din pricina suporterilor Stelei, care nu s-au purtat prea frumos cu el. Nu i-au mai arătat acelaşi respect. Trecînd de partea sud-americanilor, au uitat cît a transpirat Nicoliţă pentru ei şi pentru Steaua.

– Unii …
– Iar unii?! Cînd ai obiecţii, recurgi la formula cu unii!

– Unii îţi reproşează că nu i-ai convocat, printre alţii, pe Dănciulescu şi pe Trică.
– Ambii sînt fotbalişti foarte buni, iar Dănciulescu merită felicitări pentru că a ieşit golgeterul Ligii I. Jos pălăria pentru el! În opinia mea însă, care i-am debutat pe amîndoi, pe Trică în Divizia A la Craiova, iar pe Dănciulescu în selecţionata de tineret şi, ulterior, în cea mare, n-ar avea în locul cui să joace. E o prostie să crezi că am vreun cui contra lor. Dimpotrivă, îi apreciez. Dar am plecat la drum cu un grup şi mi se pare normal să merg cu el şi la Euro. Cine a dus greul trebuie şi recompensat.

– În altă ordine de idei, de ce nu te-ai dus în cantonamentul de la Belek? Nici tu, nici Mutu.
– Greşeşti, la Belek nu-i cantonament, e vacanţă. Băieţii se relaxează alături de neveste şi de prietene. Singura lor obligaţie e să se mişte o oră şi jumătate zilnic, alergare, tenis cu piciorul, stretching, atît. În rest, distracţie, voie bună. Sînt cu ei secunzii Iovan şi Boldici, preparatorul fizic Lupu şi 4 masori.

“Să nu se plictisească băieţii de mutra mea!”
– Nu mi-ai răspuns la întrebare.
– Nu m-am dus ca să nu se plictisească băieţii de mutra mea.

– Dar Mutu?
– Ce-ţi închipui, că Mutu a ajuns în America de capul lui?! Pentru că urmează să-i nască soţia, mi-a cerut voie să plece şi l-am lăsat. Decît să fi stat cu mintea în altă parte, mai bine aşa. Dar i-am dat şi lui un program, pe care are datoria să-l execute. Îl vom controla.

– Piţi, să trag concluzia că nimic nu-i întîmplător la lot?
– Evident, atît că voi, ziariştii, înţelegeţi numai ce vreţi sau ce vă convine. De un lucru trebuie să fiţi însă convinşi. Că Piţurcă hotărăşte şi el pretinde disciplină. Nu pentru că e mînă de fier, ci pentru că o performanţă nu se obţine niciodată fără disciplină. Performanţă egal rigoare. Uneori, militărie.

– Mă înşel sau ai mai slăbit?
– Glumeşti? Pe teren, greutatea mea ideală era de 78-79 de kilograme. Acum cîntăresc 80, aşa că m-am îngrăşat. Umbli cu complimente sau ce?!

– Victoria CFR-ului?
– Ce-i cu ea?

– Meritată ori nu?
– Indiferent cine ia titlul, înseamnă că-l merită. E drept, Steaua a redus spectaculos din handicap, dar a cedat presiunii din final. Cursa de urmărire a costat-o.

– Totuşi, nu-s prea mulţi stelişti în lot?
– Nu, sînt exact atîţia de cîţi am nevoie.

“Jucătorii francezi se înţeleg din priviri”
– Sincer, ce aştepţi de la turneul final? Ţi-e teamă de el?
– Nu mi-e frică de Euro! E deja un succes faptul că, după o absenţă îndelungată, ne-am calificat între primele 16 echipe ale continentului. De aceea trebuie să privim Euro ca pe o sărbătoare, să ne bucurăm că vom participa. Că vom întîlni adversari de superclasă, între care campioana şi vicecampioana lumii.

– Eşti de acord cu varianta că n-avem ce pierde?
– Pînă la un punct, da. Nu însă şi mai departe, deoarece nu mergem la Euro doar să semnăm condica de prezenţă. Avem obligaţia să şi arătăm ceva. Să fim demni şi, dacă se va putea, să şi cîştigăm.

– Dintre Franţa, Italia şi Olanda, care ţi se pare cea mai tare?
– Toate-s tari, dar cel mai important meci e cu Franţa, pentru că e primul. Te ridică sau te coboară. Apropo, ştii cum mi-am petrecut ieri aniversarea zilei de naştere?

– Ai dat de băut, nu?
– Am mîncat la prînz cu nevastă-mea şi cu maică-mea, după care am analizat meciurile Franţei cu Italia şi cu Lituania.

– Şi?
– Numai în ultimul timp am studiat-o pe Franţa în 14 partide şi m-am lămurit cu cîtă dificultate se ajunge la poarta ei. Jucătorii lui Domenech acoperă ambele faze. În plus, formaţia nu prea s-a modificat de vreo cîţiva ani. Francezii s-au învăţat unul cu celălalt şi cu Domenech, se înţeleg din priviri.

– Cu Franţa va fi cel mai greu?
– Cel mai greu va fi să ne păstrăm concentrarea în toate cele 3 partide din grupă. Să ţinem ritmul şi, de fiecare dată, să găsim 3-4 jucători noi, proaspeţi.

– Vom reuşi? Mai corect spus, vei reuşi?
– Repet, sînt încrezător.

“Cantonamentul din Elveţia e un rai”
– Dar Italia, dar Olanda?
– Personal, consider Franţa şi Italia peste Olanda. Au jucători mai puternici, iar pe Olanda o şi cunoaştem din preliminarii. Să nu uităm că, de la o vreme încoace, Italia ne-a bătut mereu. În oficiale şi în amicale. Totuşi, lucrurile s-au mai schimbat şi avem şanse să cîştigăm sau măcar să nu pierdem. Nu va fi însă deloc uşor. Italia se apără poziţional şi vigilent, iar pe contraatac te ucide. Cît despre Olanda, va dori să-şi ia revanşa, aşa că va juca împotriva noastră cu ambiţie maximă. La sînge.

– Clar. Altceva, în ce relaţii eşti cu conducerea Federaţiei, cu Mircea Sandu?
– Ce vrei să spui?

– Să fiu mai explicit? L-ai iertat pe Naşu’ după ce te-a scos de la “naţională” în 1999?
– Iar bagi strîmbe, nu te mai vindeci?! Sîntem în relaţii excelente şi tot ce am cerut s-a realizat. Cantonamentul din Elveţia e formidabil, un rai. Mai nou, am închiriat pentru antrenamente şi stadionul de lîngă hotel, o bază inaugurată de curînd.

– Deduc că ai trecut peste incidentul de-acum 9 ani.
– Fireşte. Dacă nu l-aş fi iertat pe Mircea Sandu, aş fi refuzat să revin. Oamenii se mai ceartă, dar se mai şi împacă.

– Ce-ar fi să te împaci şi cu Gazeta?
– Nu, deocamdată nu. Glumind, mă gîndesc că, împăcîndu-mă cu voi, s-ar putea să-mi meargă prost! E ultimul lucru pe care mi-l doresc.

– Oricum, mulţumiri pentru interviu şi multă baftă!
– Să fie!

– Scuză-mă, dacă meciul cu Franţa se va termina 1-0 pentru noi, promiţi să zîmbeşti?
– Hai, lasă, la revedere!

3 calificări a obţinut Piţurcă la turneele finale, una cu “naţionala” de tineret şi două cu prima reprezentativă, la Euro 2000 şi 2008

64% din meciurile “naţionalei” cu Piţurcă pe bancă au fost victorii, mai exact 32 din 50. Nici un alt selecţioner român n-are un palmares mai bun