Armistiţiu, nu pace

Şi dacă vor accepta să lucreze împreună, Cornel Dinu şi Mircea Rednic nu se vor înghiţi niciodată

Cînd am scris ieri că nu prea cred în varianta colaborării dintre Dinu ca şef peste transferuri şi Rednic ca şef peste vestiar, […]

Şi dacă vor accepta să lucreze împreună, Cornel Dinu şi Mircea Rednic nu se vor înghiţi niciodată

Cînd am scris ieri că nu prea cred în varianta colaborării dintre Dinu ca şef peste transferuri şi Rednic ca şef peste vestiar, nu mă aşteptam ca Rednic să anunţe că nu mai vine la Dinamo! A explicat şi din ce motiv, deoarece acţionarii nu l-au consultat cînd l-au învestit pe Dinu cu puteri depline în ceea ce priveşte sosirea şi plecarea jucătorilor. În noile condiţii, reacţia Puriului n-a surprins. Rednic s-a simţit rănit în amorul propriu, dar a şi dedus că, oferindu-i lui Dinu prerogative în plus, finanţatorii ar urmări să scape de el. Să-l determine să renunţe. O fi cel cu care Dinamo a cucerit ultimul titlu un tip cu două feţe, cum îl caracterizează unii, dar ce-i al lui e al lui, îl duce mintea. Drept pentru care, intuind că nu va avea mînă liberă, a părut tentat să bată în retragere. Nu-i exclus însă, pentru că ne aflăm la porţile Orientului, să se răzgîndească.

Sigur că n-am descoperit America anticipînd că Rednic şi Dinu nu vor vîsli la aceeaşi barcă. Pentru că s-au jignit reciproc şi repetat. Primul a afirmat despre celălalt că e “penibil”, iar Mister l-a numit “infractor” şi “ins de joasă speţă”. Veţi zice însă că se mai întîmplă, cu precădere în fotbal, ca unii să sară la gîtul altora şi apoi, mînaţi de interese comune, să fumeze pipa păcii. De acord, s-au semnalat numeroase asemenea cazuri, numai că, şi dacă mai iartă, oamenii uită greu sau chiar nu uită. E totuşi posibil ca Dinu şi Rednic, strunindu-şi orgoliile, să îngroape securea războiului. Va fi însă imposibil să se simpatizeze. Eventual, vor accepta un compromis, dar nu se vor înghiţi niciodată.

Se ridică întrebarea cine-i vinovat pentru noua zăpăceală de la Dinamo? Dinu nu, întrucît acesta a primit o sarcină şi vrea să se achite de ea. Nici Rednic, care n-a fost prevenit, cînd a negociat reîntoarcerea, că-l va avea pe Mister în coastă. Că va fi obligat să-l asculte sau măcar să-i ceară sfatul. Pînă la un punct, merită înţeles şi Rednic, căci nici un antrenor cu pretenţii şi cu rezultate n-ar admite să lucreze cu jucători aduşi de altul.

Atunci cine-i vinovat? Răspunsul e simplu, conducătorii clubului, Badea, Borcea şi Compania. Sub presiune, spre a-i linişti pe suporterii nemulţumiţi de randamentul roş-albilor, aceştia s-au grăbit să-l contacteze pe Rednic şi să-i propună preluarea echipei, imediat ori cel mai tîrziu din vară. Apoi, de teamă că Puriul va acţiona peste capul lor, au întors-o şi l-au scos în faţă pe Dinu. Ca să-l păstreze pe acesta, dar şi ca să nu piardă controlul asupra transferurilor, chestiune de decizie, dar şi de bani. O dată în plus, acţionarii au pus căruţa înaintea cailor. Cum rămîn fermi pe poziţie, Vasile Turcu precizînd că “nu renunţăm la Dinu orice ar spune Rednic!”, e de văzut ce soluţie vor găsi pentru depăşirea actualului impas. Vor reuşi să-l convingă fie pe Dinu, fie pe Rednic, fie pe amîndoi. Oricum, nu va fi pace în Ştefan cel Mare. Cel mult, doar un armistiţiu.