În gura leului

Cu atît mai mult cu cît a jucat în 10 oameni şi chiar în 9, Poli Timişoara ar trebui să fie mulţumită de egalul obţinut în partida cu Dinamo

Indiferent de locul din clasament, Poli Timişoara ţine morţiş să bată […]

Cu atît mai mult cu cît a jucat în 10 oameni şi chiar în 9, Poli Timişoara ar trebui să fie mulţumită de egalul obţinut în partida cu Dinamo

Indiferent de locul din clasament, Poli Timişoara ţine morţiş să bată acasă pe UTA şi pe Dinamo. Se ştie de ce. Cu prima i-a ieşit, 2-0 pe 15 martie, nu şi cu cealaltă, cu care a terminat sîmbătă la egalitate. După aspectul meciului, Poli ar trebui să se declare însă mulţumită de rezultatul final. Pentru că a evoluat 30 de minute cu un om în minus şi 10 chiar cu doi, dar şi pentru că Dinamo a dominat mai mult. În plus, cum a reuşit să înscrie dintr-un contraatac pe parcursul căruia, înainte de a-i pasa lui Rusici, Ganea s-a aflat în ofsaid, Timişoara n-ar avea motive să se plîngă. Dimpotrivă.

Dacă formaţia gazdă s-a distins mai ales prin abnegaţie, căci nu-i uşor să rezişti în inferioritate numerică, cea vizitatoare a arătat schimbată în bine faţă de etapa precedentă, cînd a cedat Pandurilor Tg. Jiu în Groapă. Şi-a redescoperit spiritul de luptă, ba şi, în ceea ce-i priveşte pe Mărgăritescu şi pe Cristea, cadenţa şi inspiraţia. Adăugînd forma lui Lobonţ şi eficienţa lui Dănciulescu, trebuie spus că Dinamo s-a aflat totuşi mai aproape de victorie decît Poli.

Dincolo de faptul că patronul Marian Iancu a reclamat arbitrajul lui Cristi Balaj, băimăreanul a condus în general corect. A procedat regulamentar eliminîndu-i pe Luchin şi pe Brezinsky, deşi s-ar fi cuvenit să-i arate celui dintîi direct cartonaşul roşu. I-a dat galben, dar cum Luchin mai primise unul, s-a ajuns tot acolo, la eliminare. Balaj a comis şi erori, de pildă, a îngăduit intrările mai tari ale lui Pulhac sau Mărgăritescu, numai că a greşit fără intenţie, omeneşte. În ceea ce priveşte gafa de la golul lui Poli, ea a aparţinut asistentului Szekely, nu arbitrului de centru.

La mijlocul reprizei secunde, Ţălnar l-a introdus pe Torje, “copilul teribil” al Timişoarei vîndut în iarnă la Dinamo. Huiduit de spectatori la fiecare atingere de balon, Torje a dezamăgit încă o dată, plasîndu-se pe linia prestaţiilor din actuala stagiune. Normal era însă, părere mai largă, ca el să fi fost menajat în condiţiile în care era clar că, socotindu-l trădător, suporterii de pe Bega îl vor fluiera copios. Timişorenii susţin c-ar exista o clauză în contractul de transfer al lui Torje ca el să nu fie folosit în întîlnirile cu Poli, afirmaţie respinsă însă ferm de preşedintele dinamovist Nicolae Badea. “Cum să fi acceptat vreo restricţie cînd am plătit două milioane de euro pentru un jucător de 18 ani?!”, s-a mirat Badea.

Oricum, Ţălnar sau cel care a hotărît aruncarea internaţionalului de tineret în gura leului n-a făcut bine. Pînă să spere că acesta ar putea înviora jocul roş-albilor, ceea ce nu s-a întîmplat, era dator să se gîndească la pericolul de a-l expune unui public ostil. Tocmai pentru că Torje e doar un puşti, Dinamo are obligaţia să-l ajute să crească. Inclusiv protejîndu-i moralul.

Cine îşi închipuie că Gabi Torje s-a călit pe terenul formaţiei la care s-a lansat se înşală. În ciuda scorului, trebuie că a plecat învins de la Timişoara. În cel mai fericit caz, rănit.