Capra vecinului

Sîntem adesea luaţi la rost, îndeobşte pe blog, că ne ocupăm prea mult de fotbal şi prea puţin de restul disciplinelor. Observaţie corectă, pe care ne-o însuşim. Recepţionînd mesajul, Maria Andrieş s-a conformat, dedicînd un editorial elogios echipei feminine de […]

Sîntem adesea luaţi la rost, îndeobşte pe blog, că ne ocupăm prea mult de fotbal şi prea puţin de restul disciplinelor. Observaţie corectă, pe care ne-o însuşim. Recepţionînd mesajul, Maria Andrieş s-a conformat, dedicînd un editorial elogios echipei feminine de gimnastică a României, recent cîştigătoare a titlului european. De cîte comentarii credeţi că s-a bucurat textul ei “Micuţele noastre?”. De 42. Dar cel al lui Cristian Geambaşu despre Lobonţ şi al lui Daniel Şendre referitor la Mircea Lucescu, postate în aceeaşi zi? Primul a avut 76, iar celălalt 105. Ei bine, cînd se simţea depăşit de o întrebare şi nu ştia pe unde să scoată cămaşa, bunicul meu, Emil Negoiţă din Periş, Ilfov, se prefăcea că i s-au aburit ochelarii şi zicea doar “păi”. Daţi-mi voie să-l imit. Păi?!

Luni, pentru întîia oară în istoria modernă a JO, flacăra olimpică a fost stinsă cu intenţie. S-a întîmplat, în drumul ei spre Beijing, în capitala Franţei, unde autorităţile, sub asaltul contestatarilor protibetani, s-au văzut nevoite să procedeze astfel. Să admitem că ne aflăm toţi, eu şi dumneavoastră, prea departe ca să putem preciza în ce măsură au dreptate protestatarii care, adunaţi la Paris, au provocat stingerea torţei. Evident însă, aici nu există dubii, că oficialităţile chineze care guvernează Tibetul au obligaţia să respecte drepturile omului, libertăţile acestuia. Pe de altă parte, fără să-i condamn ori să-i aprob pe manifestanţi, consider orice amestec al politicului în sport pe cît de neavenit, pe atît de periculos. Fie şi pentru că o flacără care arde, olimpică sau nu, înseamnă viaţă.

Zilele trecute, am întîlnit doi antrenori cunoscuţi în lumea fotbalului şi, în altă ordine de idei, deloc nevoiaşi. Ba chiar înstăriţi. Am schimbat impresii pînă cînd unul dintre ei a adus vorba despre Cosmin Olăroiu, care lucrează în Arabia Saudită. “Gata, şeicii sînt pregătiţi să-i dea papucii pentru că a ratat majoritatea obiectivelor!”, l-am auzit rostind cu o satisfacţie uşor de sesizat. Cum lucrurile nu stau aşa, căci fostului tehnician al Stelei i s-a propus prelungirea contractului cu Al Hilal, ba şi preluarea echipei naţionale saudite, am aşteptat curios reacţia celuilalt. Aceasta n-a întîrziat: “Mai dă-l încolo, nu-l mai plînge atît, că şi-a făcut plinul!”. Ne-am despărţit şi am privit lung în urma lor, realizînd că proverbul despre capra vecinului e, din păcate, mai actual ca oricînd în fotbalul carpato-dunărean.