CFR – Steaua, rolurile s-au inversat!

La Recursul Etapei, Andone a încercat să scuze eşecul din meciul cu Pandurii, cel dintîi suferit de CFR pe teren propriu în actualul campionat. Bărbăteşte, a dat vina pe el însuşi, pentru că a modificat garnitura care bătuse pe Dinamo […]

La Recursul Etapei, Andone a încercat să scuze eşecul din meciul cu Pandurii, cel dintîi suferit de CFR pe teren propriu în actualul campionat. Bărbăteşte, a dat vina pe el însuşi, pentru că a modificat garnitura care bătuse pe Dinamo în Capitală, dar şi, mai ales, pe tensiune. A insistat că tensiunea a tras în jos CFR-ul, a împovărat-o, din ziua în care, a spus el, a fost furată de arbitri în Ghencea. Rememorînd erorile comise atunci de Tudor, îi putem da dreptate. Dar numai pînă la un punct. Mai departe însă, prima vinovată că i-a permis Stelei s-o egaleze trebuie considerată chiar CFR. Deşi aceeaşi echipă, a arătat altfel în retur, schimbată în rău. N-a mai sedus şi n-a mai zburdat, ci a dezamăgit, din care motiv a învins tot mai rar şi tot mai greu. Cu eforturi şi uneori cu noroc.

Să admitem că adversarii i-au citit stilul. Pe de altă parte, la fel de adevărat e însă că şi-a pierdut prospeţimea, dar şi cumpătul. S-a transformat dintr-o formaţie foarte sigură pe sine într-una precipitată, nervoasă, depăşită de presiunea la care se referea Ando. Altfel nu se explică nici răbufnirea lui Trică de la Iaşi, nici eliminarea lui Cadu de duminică. După ce liderul n-a fost în stare să gestioneze izbînda din Ştefan cel Mare, rămîne să constatăm dacă va găsi resurse să treacă peste şocul din partida cu Pandurii. Trebuie să aşteptăm doar cîteva zile, întrucît CFR se va deplasa joi la Urziceni, iar duminică va primi vizita Rapidului. Ca atare, ne vom lămuri repede în ce măsură legiunea străină de pe malurile Someşului mai poate spera la titlu sau se va mulţumi cu locul 2. Cum rezultatele directe, 0-0 şi 3-1, o avantajează pe Steaua, aceasta a devenit favorită, iar CFR outsider. Iată că, în numai cîteva săptămîni, rolurile s-au inversat!

La rîndu-i, Steaua a exploatat la maximum conjunctura, anulînd în scurt timp un handicap socotit de mulţi irecuperabil. Să fim corecţi, nici ea n-a convins. Dar a profitat de greşelile lui Tudor şi, în plus, de victoria acordată la masa verde în controversatul caz bricheta. Totodată însă, ce-i drept e drept, a pornit în urmărirea liderului cu tenacitate şi cu încredere. A refuzat să depună armele chiar şi cînd bătălia părea pierdută, această atitudine datorîndu-i-se, înaintea tuturor, lui Lăcătuş. El a transmis echipei din îndîrjirea şi seriozitatea jucătorului de altădată, din starea de spirit a unuia care, supranumit Fiara, nu s-a împăcat niciodată cu ideea înfrîngerii. Lăcă a tăcut şi a făcut, şi-a văzut de treabă. Cînd unii îl consideră deja un antrenor de calibru, iar alţii sînt de părere că mai are destule de acumulat, adevărul trebuie că se află undeva la mijloc.

Evident, Steaua se recomandă în clipa de faţă cu un moral mai bun. Asta nu înseamnă însă că lupta pentru supremaţie s-a sfîrşit deoarece nu-i exclus ca, deşi în corzi, CFR să reuşească un final de sezon energic şi eficient. Să se trezească din pumn. Judecînd după ultimele sale evoluţii, e mai puţin probabil. Dar nu şi imposibil.