Lovitura lui Mitică
Deşi Liga a vîndut consorţiului Antena 1 – RCS drepturile de televizare pe 3 sezoane cu 85 de milioane de euro, preşedintele LPF s-a declarat nemulţumit. „E prea puţin, a spus Mitică Dragomir, aş fi vrut 150-160!”. Probabil că a […]
Deşi Liga a vîndut consorţiului Antena 1 – RCS drepturile de televizare pe 3 sezoane cu 85 de milioane de euro, preşedintele LPF s-a declarat nemulţumit. „E prea puţin, a spus Mitică Dragomir, aş fi vrut 150-160!”. Probabil că a glumit. În realitate, a dat lovitura deoarece fotbalul românesc, mai degrabă vorbit decît jucat, nu face atît. Abil, exploatînd rivalitatea dintre trusturile media şi dorinţa acestora de a încăleca piaţa, Dragomir a reuşit să obţină însă ce şi-a propus. O căruţă de bani. Sigur, n-are cine ştie ce diplome, iar doctorate nici atît, dar la afaceri se pricepe. Îi place să pozeze şi, cum se zice, să bage în ele, să epateze. Nu şi cînd se laudă că va pleca din fruntea LPF numai dacă se va plictisi. Trufia lui amuză, uneori şi irită, dar se explică. Pentru cei pe care-i reprezintă, Mitică de la Ligă pare un rău necesar.
Din recent încheiata tranzacţie cele mai cîştigate vor ieşi cluburile. În loc de 7 milioane de dolari pe an, cît primesc acum, vor încasa peste 28 de milioane de euro începînd din 2009. Aproximativ de 6 ori mai mult, ba şi jumătate din sumă în avans! Astfel, echipele fără veleităţi deosebite, cele din zona de mijloc a clasamentului, vor reuşi să-şi acopere în întregime bugetul, sau măcar 3 sferturi din el, doar din TV. Implicit, vor fi în măsură să aloce sume mai mari achiziţionării de jucători valoroşi, ceea ce, logic, ar trebui să determine creşterea calităţii întrecerii. Să luăm aminte la opinia lui Arsene Wenger despre pericolul ce-ar putea ameninţa, se teme el, viitorul fotbalului englez. „Un campionat care scoate bani e ok, a zis antrenorul francez al Arsenalului. Dacă banii devin prioritatea numărul 1, există însă riscul ca totul să se transforme în circ. Dar să fim corecţi şi realişti, adică să recunoaştem că nivelul competiţiei depinde de prezenţa cît mai multor talente. Cum aşa ceva înseamnă bani, rezultă că ne aflăm într-un cerc vicios”.
Evident, mai puţin interesaţi de dedesubturile negocierii, iubitorii fotbalului se întreabă ce vor putea vedea din 2009 pe micile ecrane? Deoarece cumpărătorii nu şi-au stabilit încă strategia, e prematur de răspuns. Fireşte însă că, după ce au băgat adînc mîna în buzunar, Antena 1 şi RCS se vor strădui să-şi recupereze investiţia. În totalitate ori măcar în parte. O asemenea atitudine se justifică deoarece trăim într-o economie cu reguli dure, nemiloase. Ca atare, merită presupus că respectivele societăţi vor continua să transmită unele dintre meciuri gratis, dar şi că pentru difuzarea altora vor apela la sistemul numit pay per view. Adică vor cere bani pe ele, cum se întîmplă, şi nu de ieri, de azi, în vestul Europei.
Şi la noi, cine va dori să vadă fotbal din fotoliu va fi probabil obligat să treacă pe la casierie ca să se aboneze. Atunci, destui telespectatori, îndeobşte cei cu venituri mai mici, se vor simţi nedreptăţiţi. Pe bună dreptate. Numai că s-ar cuveni să arate cu degetul spre Ligă. Ea a întins coarda mai tare decît era cazul.