Dar cu Lovin ce-aţi avut?!
Referindu-mă pentru ultima oară la cazul bricheta, repet că, după ce Comisia de Disciplină a cerut şi a primit de la CCA un punct de vedere favorabil lui Deaconu, s-a întîmplat ceea ce era logic să se întîmple, 3-0 pentru […]
Referindu-mă pentru ultima oară la cazul bricheta, repet că, după ce Comisia de Disciplină a cerut şi a primit de la CCA un punct de vedere favorabil lui Deaconu, s-a întîmplat ceea ce era logic să se întîmple, 3-0 pentru Steaua. Cum juriştii din CD se confruntau cu o chestiune strict juridică, nu tehnică, erau datori să-şi asume judecata. Nu să fugă de răspundere. Din clipa în care CCA i-a ridicat mingea la fileu forului condus de Daniel Cernat, misiunea acestuia a devenit o simplă formalitate. Un fel de ghici ciupercă ce-i!? Invocînd nevoia stopării violenţei pe stadioane, idee unanim împărtăşită, Comisia de Disciplină a decis cu regulamentul în mînă. Numai că, practic, n-a decis ea. O făcuseră şefii CCA şi cei ai FRF care, antepronunţîndu-se, indicaseră direcţia de urmat.
I s-a imputat CD că a terminat şedinţa abia la ora 1:39. Reproşul rezistă prea puţin de vreme ce avocaţii celor două cluburi au perorat aproape 4 ceasuri. Nu prelungirea reuniunii a nedumerit deoarece procedurile, bune sau rele, trebuiau respectate. În final, n-a surprins nici verdictul, unul pe care, colecţia Gazetei stă martoră, l-am anticipat în acest colţ de pagină. Iată cum anticipez şi că, indiferent cui se va mai adresa, Rapid nu va obţine cîştig de cauză.
A deranjat însă şi asprimea cu care CD l-a pedepsit pe stelistul Lovin, suspendat pentru 4 etape, bazîndu-se exclusiv pe faptul că Deaconu notase în raportul său că „Lovin a făcut presiuni asupra mea să întrerup meciul”. Şi dacă omitem amănuntul că Deaconu, purtător al ecusonului FIFA, nu era vreun puşti care să fie influenţat, tot deducem că membrii comisiei au ţinut cont de declaraţia arbitrului cînd l-au sancţionat pe Lovin. Mai departe însă, inexplicabil, ei au ignorat acelaşi raport, în care „centralul” scrisese că a oprit meciul din pricină că spectatorii continuau să arunce obiecte în teren. Situaţie în care, conform regulamentului, s-ar fi cuvenit să arate 3 minute. Cum nu le-a arătat, concluzia se impune de la sine. Comisia i-a dat credit lui Deaconu doar cînd afirmaţiile acestuia i-au servit în motivarea deciziei. Altfel nu, nu l-a băgat în seamă.
Întrucît imaginile video au demonstrat că unii dintre oficialii Rapidului, cu precădere Manea şi Zotta, dar şi cîţiva fotbalişti giuleşteni l-au hărţuit pe Deaconu mai tare decît Lovin, l-au şi bruscat, se impunea ca Daniel Cernat et Comp. să ia măsuri şi contra lor. Lesne de intuit de ce n-au luat. Pentru că au vrut să transmită mesajul că n-o avantajează pe Steaua. Cu alte cuvinte, Comisia de Disciplină l-a ars pe Lovin din dorinţa de a lăsa impresia de imparţialitate, de corectitudine, de obiectivitate. Impresie falsă din moment ce între a pierde un meci la masa verde şi a te alege cu un jucător suspendat, fie şi pe multe etape, rămîne o distanţă uriaşă. Ca de la cer la pămînt.