S-a pripit Deaconu?

De 35 de ani de cînd fac gazetărie, n-am văzut încă aşa ceva. Dar asta chiar nu mă împiedică să mă întreb, întrebîndu-vă şi pe dumneavoastră, dacă nu cumva Deaconu s-a pripit punînd capăt meciului în minutul 74? Pe de-o […]

De 35 de ani de cînd fac gazetărie, n-am văzut încă aşa ceva. Dar asta chiar nu mă împiedică să mă întreb, întrebîndu-vă şi pe dumneavoastră, dacă nu cumva Deaconu s-a pripit punînd capăt meciului în minutul 74? Pe de-o parte, n-a arătat cele 3 minute regulamentare, care le-ar fi permis organizatorilor să ia măsuri pentru restabilirea ordinii în tribune. Eventual, şi să-l identifice pe huligan. Pe de alta, în cazul în care nu mai era în stare să ducă întîlnirea pînă la sfîrşit, deşi n-a lăsat această impresie, tot îi mai rămînea o soluţie, să-i cedeze locul arbitrului de rezervă.

Aseară tîrziu însă, atît Mircea Sandu, cît şi Ionuţ Lupescu i-au dat dreptate lui Deaconu. Preşedintele FRF a afirmat, sec, că „arbitrul a aplicat regulamentul”, conform căruia, ceea ce n-a mai spus Naşu’, Rapid ar urma să piardă la masa verde. Aşa cum a păţit, de pildă, Roma în toamna lui 2004, cînd o monedă zvîrlită din public, la partida de Liga Campionilor cu Dinamo Kiev, l-a umplut de sînge pe arbitrul Frisk. Suedezul a fluierat finalul mai devreme, iar UEFA a dictat 3-0 pentru Kiev şi i-a suspendat terenul Romei pentru două etape.

În absenţa unui antecedent românesc, nu ştiu ce se va întîmpla acum. Nu împărtăşesc varianta Rapidului că Deaconu, pasămite, fost junior în Ghencea, ar fi acţionat cu rea-credinţă, cu premeditare, dar nu mi-a plăcut nici graba cu care Steaua a părăsit gazonul. Consider că orice altă echipă putea să profite de o asemenea conjunctură, nu însă şi una cu istoria şi anvergura celei roş-albastre.

Dincolo de vinovăţia unui suporter bezmetic, indiscutabilă, nu mi se pare normal ca lupta pentru titlu să se hotărască într-un birou. O decizie în acest sens, luată după un regulament pasibil de interpretări, ar avantaja-o pe Steaua, dar n-ar onora-o.