Vizita unui prieten
Fără să mă anunţe, intră în birou un amic vechi. Observă că sînt ocupat, ceea ce mi se mai întîmplă, aşa că-mi cere o Gazetă. Ca să afle, spune, ce mai e nou prin fotbal. Pasămite, nu că l-ar interesa […]
Fără să mă anunţe, intră în birou un amic vechi. Observă că sînt ocupat, ceea ce mi se mai întîmplă, aşa că-mi cere o Gazetă. Ca să afle, spune, ce mai e nou prin fotbal. Pasămite, nu că l-ar interesa ceva anume, îi place să mimeze o indiferenţă superioară, dar vrea să fie în rîndul lumii. Îmi văd de treabă şi el de citit. La un moment dat, rupe tăcerea şi trece la atac: „Ştii de ce şansele CFR-ului la titlu sînt mult mai mari decît ale Rapidului?”. Cum nu-i răspund, mă atenţionează că s-ar cuveni să ştiu „deoarece scrie chiar la voi în ziar”. Pune degetul pe două declaraţii apărute în Gazetă, una aparţinînd lui George Copos, cealaltă lui Iuliu Mureşan. Patronul din Giuleşti afirmă „gata cu accidentele, nu le mai accept! Trebuie să reparăm tot ce-am stricat pînă acum cîştigînd fiecare meci pe care-l mai avem de jucat pînă la sfîrşit”, iar preşedintele din Gruia că „şi dacă nu vom lua campionatul, Andone va rămîne. Vom continua împreună”. „Sesizezi distanţa dintre atitudinea lui Copos şi cea a lui Mureşan?”, mă chestionează prietenul, dar nu-l bag în seamă. Dă din mînă a lehamite şi reia lectura.
După cîteva minute mă întrerupe din nou, nu însă ca să-mi mai ceară părerea, ci ca să se mire. „Ei bine, se înfierbîntă, asta chiar întrece orice limită! Ia te uită, Apelul a iertat-o pe Gloria Buzău, căreia Comisia de Disciplină îi suspendase terenul o etapă după ce un huligan, ba şi cu pistol la brîu, a năvălit pe gazon şi l-a ameninţat pe antrenorul ieşean Popa! Păi, cum s-o ierte cînd regulamentul prevede minimum 4 etape pentru asemenea deficienţe organizatorice, ce zici?”. Nu zic nimic, numai că muţenia mea nu pare să-l deranjeze. Dimpotrivă, se ambalează: „De ce-o mai exista ROAF dacă se ţine din ce în ce mai puţin, sau deloc, cont de el? Se suspendă rar şi se amendează des, explicaţia fiind simplă, FRF scapă de contestatari, dar îşi umple vistieria. În curînd, comisiile nici nu vor mai judeca, vinovaţii vor merge direct la casierie şi cu asta basta!”. Eram convins că a încheiat, dar m-am înşelat. „Personal, nu mai înţeleg nimic. Cînd ROAF stipulează că nu se admit apeluri pentru sancţiuni mai mici de două etape, cazul Buzăului, ca şi al Galaţiului, cum de s-au primit şi analizat memoriile cluburilor respective?!”, s-a mai mirat o dată.
Mai am de lucru, din care motiv, realizînd că nu găseşte partener de dialog, amicul se ridică să plece. Pînă să închidă uşa, mă mai întreabă însă, din prag, dacă l-am văzut pe Ionuţ Lupescu în ultimul timp la televizor. Parcă da, îngîn. „Şi nu te-a surprins, ca pe mine, aproape că mă ia la rost, faptul că vorbeşte mereu în nume propriu şi niciodată în cel al Federaţiei? Eu am decis, eu am delegat, eu am făcut, eu am dres, eu şi iar eu, adevărat cult al personalităţii. Unul pe care, inexplicabil, Mircea Sandu nu doar că îl suportă, dar şi îl încurajează”. Mi-a spus la revedere şi s-a dus.