Timişoara vine tare!

Andone n-a vorbit doar ca să se afle în treabă cînd a declarat că “dintre Steaua şi Rapid, cel mai mult mă tem de Poli Timişoara”. Judecînd obiectiv, antrenorul liderului CFR chiar avea şi are de ce s-o considere pe […]

Andone n-a vorbit doar ca să se afle în treabă cînd a declarat că “dintre Steaua şi Rapid, cel mai mult mă tem de Poli Timişoara”. Judecînd obiectiv, antrenorul liderului CFR chiar avea şi are de ce s-o considere pe Poli inamicul numărul 1. Un motiv ar fi acela că, deşi a patra în clasament, formaţia de pe Bega le-a depăşit pe Rapid şi pe Steaua la “adevăr”. Plus 12 faţă de plus 11. Un altul priveşte programul returului, ce pare să avantajeze, prin comparaţii, trupa lui Uhrin, care va susţine 7 meciuri acasă (UTA, Mioveni, “U” Cluj, Dinamo, Craiova, Buzău, Farul) şi 5 în deplasare (Vaslui, Bistriţa, Galaţi, Steaua, Ceahlăul). Luînd în calcul că Poli, cu un procentaj de reuşită pe teren propriu excelent, 26 de puncte din 30 posibile, adică 87 la sută, va menţine cadenţa, ea va mai acumula, fără a socoti şi partidele de-afară, încă 18 puncte. Adăugate celor 42 de azi, ar duce la 60, ceea ce o recomandă drept una dintre principalele candidate la Champions League. Nu neapărat de pe locul 1, dar măcar de pe 2. Practic, cum nu-i mai rămîn decît 3 meciuri foarte dificile, cu Vaslui, Dinamo şi Steaua, Timişoara are argumente temeinice să spere la C1. O observaţie însă se impune. După ce a luat 4 puncte CFR-ului şi tot atîtea Rapidului, va trebui să demonstreze că a învăţat să joace nu numai contra echipelor mari, ci şi a celor mici. Surprinzător, tocmai ultimele i-au creat probleme, căci Poli a pierdut la Craiova, la Buzău şi la Iaşi, de fiecare dată cu 1-2.

Oricum, e clar că Poli vine tare pe turnantă, ascensiune ce se datorează în special antrenorului Uhrin. Instruit şi echilibrat, stăpîn pe meserie, cehul a ştiut ce face, probă că i-au ieşit toate mişcările. I-a adus pe cehul Brezinski, pe slovacul Borbely, pe Bădoi şi pe portughezul Milhazes, care şi-au cîştigat repede statutul de titulari. Mai ales primii doi au convins. Seriozitatea şi constanţa lor au dovedit că unii jucători din ţările ex-comuniste sînt de preferat celor din Vest sau din America de Sud. N-au pretenţii de vedete şi, cu atît mai puţin, fiţe. Tac şi trag.

Altfel, să ne reamintim cît s-au mai mirat unii că, renunţînd vara trecută la Pleşan, Şt. Grigorie, Izvoranu şi M. Oprea, Poli i-a lăsat să plece în iarnă şi pe Caramarin, Omoduemuke, S. Rădoi, A. Cristea şi Gabi Torje. Ba s-a şi despărţit, reziliindu-le contractele, de McKain şi de Dancia. Suporterii violeţi au sărit ca arşi. S-au grăbit să-i impute lui Iancu că vrea să distrugă echipa. Iată însă că nu s-a întîmplat aşa, dimpotrivă. Om de fotbal, dar şi de afaceri, patronul timişorean nu s-a păcălit cînd l-a cedat pe tînărul Torje în Ştefan cel Mare, unde acesta întîrzie să confirme. Iancu a şi primit două milioane de euro, iar înţelegerea cu clubul roş-alb ar stipula, susţin surse autorizate, că va mai încasa 10 în cazul în care FC Dinamo nu va izbuti să-l transfere pe Torje în străinătate pînă în iunie 2012! În încheiere, merită subliniată ideea că, în măsura în care la Poli va fi linişte, formaţia lui Uhrin va avea un cuvînt greu de spus în lupta pentru Europa. Poate chiar în cea pentru titlu.

18 puncte va obţine Poli Timişoara dacă va repeta procentajul de reuşită din meciurile susţinute pe teren propriu