Se schimbă ceva?
Cum a curs atîta cerneală pe marginea derbyului Steaua – CFR şi s-a folosit atîta peliculă, nu ştiu ce s-ar mai putea adăuga. Nădăjduiesc însă că vom asista la o luptă frumoasă pe teren şi la o dispută corectă în […]
Cum a curs atîta cerneală pe marginea derbyului Steaua – CFR şi s-a folosit atîta peliculă, nu ştiu ce s-ar mai putea adăuga. Nădăjduiesc însă că vom asista la o luptă frumoasă pe teren şi la o dispută corectă în tribune, pentru ca, la sfîrşit, să învingă echipa ce se va dovedi mai bună. Indiferent care va fi ea.
Aşadar, mă voi referi la altceva. Concret, la faptul că fotbalul nostru pare să devină mai normal. Nu zic că se reîntoarce la normalitate deoarece această stare a însemnat pentru el, ca şi pentru noi toţi, o excepţie în ultimii ani, nu o regulă. Sînt însă semne, deşi răzleţe, că s-ar schimba ceva. Unul dintre ele i se datorează lui Cristi Borcea. Cel mai pătimaş dintre şefii „cîinilor”, care se mîndreşte şi azi că a plîns de necaz în seara în care rivala Steaua a cucerit CCE, a reacţionat cu surprinzătoare obiectivitate la eliminarea lui Dinamo din Cupă. Pînă de curînd, cunoaşteţi melodia, ar fi căutat cu înfrigurare, disperat, ţapi ispăşitori. S-ar fi grăbit să pună înfrîngerea pe seama arbitrului, a terenului, a condiţiilor meteo şi chiar a destinului. Nu şi de data asta, cînd a recunoscut că echipa roş-albă a dezamăgit şi, ca atare, a pierdut pe drept. Şi din cauza lui Mărgăritescu, dar mai ales din pricina slăbiciunilor sale. Obişnuit să vadă numai paiul din ochii altora, Borcea s-a uitat, în sfîrşit, şi la bîrna din propriii ochi.
Alt semn de normalitate l-aş atribui, o să vă miraţi, patronului Stelei, adesea tras de mînecă, ba şi de urechi, în acest colţ de ziar. Campion al ieşirilor în decor, Gigi Becali a bătut în retragere şi, renunţînd să se mai amestece în chestiunile tehnice, i-a lăsat mînă liberă lui Lăcătuş să decidă garnitura pe care o va folosi duminică. Sigur, se impunea s-o facă mai devreme, dar e bine şi mai tîrziu decît niciodată. Practic, nu pretinde nimeni că un patron nu poate să-şi dea cu părerea. Să fie consultat, să exprime un punct de vedere. Banii pe care îi investeşte îi conferă acest drept. Nu însă şi pe acela de a ridica opinia sa la rangul de dictat.
În măsura în care la Becali o fi altceva decît şmecheria de a-l expune pe Lăcătuş, e de notat că Borcea şi Gigi au înţeles ce s-ar fi cuvenit să înţeleagă mai demult. Oricum, schimbarea atitudinii lor merită privită ca un pas înainte. Care nu va valora însă nimic dacă nu va fi urmat de alţii. Destui rămîn însă pesimişti în această privinţă şi par greu de contrazis. S-au fript cu ciorbă şi suflă şi-n iaurt, de aceea sînt neîncrezători, sceptici. Dar e posibil ca lui Borcea şi lui Becali, celorlalţi aflaţi în postura lor, să le fi venit mintea la cap. Să fi ajuns la concluzia că nu mai ţine în vechiul stil, cînd belicos, cînd fanfaronard, cînd amîndouă. Ar fi un mare cîştig.