Surdu, a doua şansă

Adus în august trecut de la CFR Cluj, căruia Steaua i-a plătit o căciulă de bani, 800.000 de euro, Romeo Surdu a fost primit în Ghencea cu surle şi trîmbiţe. Normal, avea numai 23 de ani şi promitea marea cu […]

Adus în august trecut de la CFR Cluj, căruia Steaua i-a plătit o căciulă de bani, 800.000 de euro, Romeo Surdu a fost primit în Ghencea cu surle şi trîmbiţe. Normal, avea numai 23 de ani şi promitea marea cu sarea. Din păcate, n-a confirmat, ci a dezamăgit. Deşi folosit în 17 meciuri (9 în campionat, două în Cupă, 6 în Champions League), a făcut mai degrabă figuraţie şi n-a înscris nici măcar un gol! Eficienţă zero. Ziariştii l-au luat la ochi, iar suporterii, la început entuziaşti, şi-au pierdut repede speranţa în tînărul atacant şi au reacţionat ca atare. Au ajuns să-l fluiere la fiecare atingere de balon, să-l trateze mai rău decît pe adversari. Cum clubul anunţase o remaniere masivă a lotului peste iarnă, despărţirea de Surdu părea iminentă. Intra şi el, asemenea altora, în rîndul achiziţiilor ratate, ca o mărturie în plus că, pînă la un punct, transferurile reprezintă şi o loterie. Unii jucători reuşesc, alţii nu. Chiar dacă valoroşi, cei din urmă nu se încadrează şi e recomandabil să-şi caute de drum. Părea să fie şi cazul lui Surdu.

Deunăzi, cînd Steaua a renunţat la Bădoi, la Cristocea, la Croitoru, la Zaharia şi la Iacob, pe mulţi i-a surprins că l-a reţinut totuşi pe Surdu. Respectivii s-au întrebat de ce, dar n-au găsit un răspuns satisfăcător. Şi-au zis doar, variantă valabilă şi pentru Rică Neaga, că o fi ştiind Lăcătuş ceva. Că o fi văzut acesta de pe bancă, graţie flerului şi a experienţei, ce n-a văzut tribuna. Şi iată că se adună semnele că antrenorul nu s-a înşelat. Pe parcursul ŇamicalelorÓ disputate în Spania şi în Cipru, cu precădere în Cipru, Surdu şi-a recăpătat pofta de joc şi, în ciuda faptului că Steaua s-a întărit cu cîţiva străini de calitate, s-a dovedit unul dintre oamenii de bază ai echipei. Şi-a cîştigat locul de titular. Deşi e prematur să ne pronunţăm dacă Surdu chiar a ieşit din tunel, eventuala lui recuperare trebuie pusă pe seama lui Lăcătuş. Care, răbdător şi tenace, a acţionat în ideea că oricărui jucător, mai ales unuia tînăr şi talentat, i se cuvine o a doua şansă. Că are dreptul la ea, că o merită. De-acum, că Steaua l-a păstrat şi a mers pe mîna lui, totul depinde de Romeo Surdu însuşi, obligat să justifice încrederea ce i s-a acordat. Asta şi pentru că a doua şansă e de regulă şi ultima.