Avertismente serioase

Ovidiu Ioaniţoaia crede că, dacă va juca la Euro ca în Israel, echipa naţională n-are şanse să facă o figură frumoasă 

Există scuze pentru eşecul din Israel. Pe lîngă ambiţia unui adversar în evidentă creştere, începutul de sezon, absenţa cîtorva titulari […]

Ovidiu Ioaniţoaia crede că, dacă va juca la Euro ca în Israel, echipa naţională n-are şanse să facă o figură frumoasă 

Există scuze pentru eşecul din Israel. Pe lîngă ambiţia unui adversar în evidentă creştere, începutul de sezon, absenţa cîtorva titulari şi eliminarea lui Ov. Petre, care i-a lăsat pe ‘tricolori” în 10 încă din minutul 23. Acesta trebuie admonestat, dar nu şi pus la zid. Deşi Cohen l-a provocat, mijlocaşul stelist are datoria să înţeleagă că asemenea gesturi nu se admit la nivel internaţional. Deoarece nu suferi doar tu, ci întreaga echipă. Îngrijorător rămîne însă faptul că, în ansamblu, formaţia noastră a părut pe Ramat Gan umbra celei care a convins, uneori şi strălucit, în preliminariile CE. Sincer, nu ştiu dacă Nicoliţă, Fl. Petre sau Marica merită să mai fie convocaţi. Piţurcă ştie mai bine. Pe de altă parte însă, în ciuda risipei de energie, primii nu prea se mai descurcă de la un timp. Se zbat ca peştii pe uscat. Sînt previzibili şi, ca atare, lesne de anihilat.

Puţin percutant, Marica întîrzie să confirme. Lungi perioade, ex-dinamovistul mai degrabă asistă la meci decît participă. Fără să dramatizez, şi Dică riscă să devină o problemă. Precum Ov. Petre, ar fi momentul să-şi schimbe şi el atitudinea. Să se maturizeze, realizînd că lejeritatea care se mai înghite la club nu se acceptă la „naţională”. Aici, concurenţa te presează şi e grav dacă ratezi cu atîta seninătate. Nici cu Mutu lucrurile nu-s mereu în regulă. Golgeterul Fiorentinei reprezintă cu adevărat omul şi speranţa numărul 1, dar prea caută să le facă singur pe toate. Şi, cînd nu reuşeşte, se enervează şi începe să se certe cu arbitrii, ba şi cu coechipierii. Creează o tensiune dăunătoare. Dincolo de clasa lui incontestabilă, Briliantul trebuie să priceapă că fotbalul înseamnă un joc colectiv, nu un exerciţiu individual. Fie acesta şi de virtuozitate.

Miercuri seară, în paralel cu „tricolorii”, şi-au testat forţele şi partenerii lor de la turneul final. E drept, francezii au pierdut afară în faţa spaniolilor, 0-1, dar au avut o bară şi spre sfîrşit au ratat o ocazie uriaşă de egalare. În schimb, italienii i-au bătut clar pe portughezi, 3-1 pe Letzigrund din Zurich, adică pe teren neutru, pe cînd olandezii i-au zdrobit în deplasare pe croaţi. Le-au tras la Split un 3-0 usturător. Privind în viitor, n-ar strica să interpretăm victoriile obţinute de Italia şi de Olanda ca pe nişte avertismente serioase. Ca pe semnale că ne aşteaptă zile grele la Euro 2008, de foc. În măsura în care ne mulţumeşte că am ajuns acolo, e ok. Putem sta liniştiţi. Dacă însă vrem mai mult decît o prezenţă formală, dacă ne propunem să contăm, trebuie să strîngem rîndurile. Iar Piţurcă, şurubul.