„Indispensabilul Mutu”

Între două avioane, mă aflu în Italia. Din păcate, în nordul Peninsulei plouă ca la noi în octombrie, hotărît, gospodăreşte. Cum vremea nu te îmbie nici la muzee, nici la magazine, stau mai degrabă în faţa televizorului sau răsfoiesc ziarele. […]

Între două avioane, mă aflu în Italia. Din păcate, în nordul Peninsulei plouă ca la noi în octombrie, hotărît, gospodăreşte. Cum vremea nu te îmbie nici la muzee, nici la magazine, stau mai degrabă în faţa televizorului sau răsfoiesc ziarele. Astfel, am dat, în Gazzetta dello Sport, peste un articol dedicat lui Mutu, conceput de Luca Calamai înaintea meciului Fiorentina-Milan, epilogul etapei a 21-a din Serie A programat duminică seara tîrziu. Insist asupra lui tocmai deoarece ştiu că ziarul menţionat, cu sediul central la Milano, obişnuieşte să elogieze rar cu atîta entuziasm un fotbalist. Iar unul străin, şi mai rar ori chiar deloc.
Cu supratitlul „Mutu în zbor”, textul se intitulează „Nimeni nu înscrie ca el goluri importante” şi începe aşa: „Mai eficient decît Ibrahimovici şi Trezeguet. Statistica îl încoronează pe Adrian Mutu ca principalul marcator al campionatului. Cele 13 goluri ale superstarului român au adus 18 puncte în clasament. Nimeni n-a făcut mai bine ca el. Ibrahimovici, care conduce în ierarhia respectivă, e la două puncte în urmă. Della Valle a avut întotdeauna o slăbiciune pentru Mutu. Cînd Prandelli i-a sugerat să-l achiziţioneze de la Juventus, a fost imediat de acord. Preşedintele şi antrenorul erau siguri că vor putea relansa un talent care, din pricina unor greşeli ale tinereţii, risca să rătăcească strada. Azi, Fiorentina e tot mai mîndră de reuşitele vedetei sale”. Selectez în continuare: „Trebuie să ne întoarcem în timpul Regelui Leu Batistuta pentru a găsi un jucător atît de determinant. Atît de indispensabil. De pildă, absenţa lui Mutu din returul de Cupă cu Lazio a coincis cu primul adevărat pas fals al echipei lui Prandelli în actuala stagiune. Înfrîngere şi eliminare”.

Mai departe, Calamai păstrează acelaşi ton, completînd portretul internaţionalului nostru cu „invenţiile lui”, cu „accelerările şi gesturile de furie în joc ale lui Mutu” etc. Evident, analiza gazetarului italian mi-a furnizat o deosebită plăcere, sentiment pe care cred că-l împărtăşesc toţi românii iubitori de fotbal. Nu doar prin prisma prezentului, ci şi în perspectiva participării „tricolorilor” cu Mutu pe teren la turneul final al Europenelor din iunie. Cînd tragem nădejde, nu-i aşa?, că Mutu ne va obliga să-l lăudăm şi mai tare.