Senatorul sportului

S-a strecurat neobservat faptul că, după regretata Lia Manoliu, un al doilea om provenit din sport, de data asta un bărbat, a intrat în Senatul României. E vorba despre Nicolae Mărăşescu. Printre altele, autor de cărţi şi de manuale, proaspătul […]

S-a strecurat neobservat faptul că, după regretata Lia Manoliu, un al doilea om provenit din sport, de data asta un bărbat, a intrat în Senatul României. E vorba despre Nicolae Mărăşescu. Printre altele, autor de cărţi şi de manuale, proaspătul senator e tehnicianul cu cele mai multe medalii din istoria atletismului nostru. A deţinut în FRA funcţii de conducere şi a fost, ca secretar de stat, şef al sportului în două rînduri. Nu trebuie să-l elogieze cineva pe Mărăşescu pentru că se prezintă singur. Îl recomandă o activitate desfăşurată pe parcursul a aproape 5 decenii. Dincolo de formaţiunea care l-a trimis în Parlament, PSD, ar trebui ca Mărăşescu să reprezinte acolo sportul, adică partidul cu cei mai numeroşi şi devotaţi membri. Aşteptăm ca el să mişte lucrurile în favoarea unui domeniu pe care îl cunoaşte ca puţini alţii. Nu va avea însă o misiune uşoară deoarece sportul nostru se află într-o situaţie cu adevărat grea. Chiar disperată. S-ar putea invoca statistici din care să reiasă, negru pe alb, că el stă azi mai prost ca niciodată. Urmare a lipsei de interes faţă de segmentul şcolar, s-a îngustat dramatic selecţia şi, consecinţă logică, s-a redus alarmant numărul campionilor de anvergură. Altfel incompletă, Legea Sportului s-a încălcat sistematic, dezafectîndu-se bază după bază fără să se fi pus ceva în loc. În frunte cu politicienii, societatea asistă la prăbuşire, dar nu caută nici o soluţie şi, fireşte, nici nu găseşte. Tabloul devine tot mai sumbru, probă că la sfîrşitul lui 2007, pentru întîia oară, ANS nici măcar n-a mai ţinut o festivitate prin care să-i premieze pe cei mai buni sportivi ai anului. N-a ţinut-o pentru că n-a prea avut pe cine premia!

Aceiaşi guvernanţi gata să se bată cu pumnii în piept la victorii şi să vadă numai sfertul plin al paharului vor zice că bugetul alocat sportului a crescut totuşi de la an la an. De pildă, în 2008 va fi cu 19 procente mai mare decît în 2007. Corect, doar că, în
cel mai fericit caz, acesta asigură supravieţuirea, nu şi dezvoltarea. Mai vreţi o dovadă că afirmaţiile de mai sus nu-s exagerări? COSR a anunţat că va răsplăti orice titlu cucerit la JO de la Beijing cu 90.000 de euro, sumă fabuloasă, pe care există însă temeri justificate că n-o va încasa nimeni. Perspectivele olimpice sînt mai descurajatoare ca oricînd.

Din aceste motive, ca şi din altele, ziceam că sarcina lui Nicolae Mărăşescu de a-şi capacita colegii în folosul sportului nu-i uşoară. Oricum, prezenţa lui în Senat va însemna o şansă în plus, pe care să nădăjduim că va încerca s-o fructifice. Şi chiar că va reuşi.