Deci Mutu n-a trişat

Cred că datele problemei vă sînt cunoscute: sîmbătă, Fiorentina a învins pe AC Torino cu 2-1 după ce a înscris de fiecare dată din penaltyurile obţinute de Mutu. Ultimul transformat chiar de el, iar celălalt de Vieri. Cum învinşii au […]

Cred că datele problemei vă sînt cunoscute: sîmbătă, Fiorentina a învins pe AC Torino cu 2-1 după ce a înscris de fiecare dată din penaltyurile obţinute de Mutu. Ultimul transformat chiar de el, iar celălalt de Vieri. Cum învinşii au contestat vehement ambele decizii ale “centralului” Tagliavento, a ieşit iureş, scandalul de pe lume. Numai că, surprinzător, în loc să arate cu degetul spre cavalerul fluierului, preşedintele lui Torino, Urbano Cairo, şi cîteva jurnale din Peninsulă s-au repezit să-i reproşeze compatriotului nostru că a trişat! Cairo a mers şi mai departe în clipa în care a declarat, intuiţi unde bătea, că “Mutu e un jucător obişnuit să facă anumite lucruri”. Corect e să admitem că Briliantul l-a păcălit pe arbitru, căci primul penalty a fost discutabil, iar ultimul inventat. În faza cu pricina, atacantul Fiorentinei s-a împiedicat, a căzut din alergare fără ca vreun adversar să-l fi atins. Cu atît mai puţin, să-l fi faultat.

Conform obiceiului din Serie A, specialiştii au analizat atent probele video şi, spre indignarea torinezilor, l-au absolvit pe Mutu de orice vină. Cum ei au ajuns la concluzia că internaţionalul român n-a simulat nici măcar la a doua lovitură de pedeapsă, el nu va fi suspendat. S-a dovedit astfel că Urbano Cairo şi ziariştii care l-au acompaniat n-au avut dreptate cînd au tras în Mutu din toate poziţiile şi cu toată muniţia. Absolut logic, deoarece nu i se puteau imputa acestuia greşelile comise de arbitru, cea de la penaltyul numărul 2 fiind de-a dreptul ridicolă. Doar că, venind din aceeaşi ţară cu Mailat, evident că românul Mutu era mai uşor de atacat decît italianul Tagliavento. Chemat la ordine, ba şi pus la zid.

Tocmai de aceea mă bucur că Briliantul a scăpat cu faţa curată din această tevatură. Nu pretind că înverşunarea împotriva lui ţine şi de coincidenţa că “naţionalele” României şi Italiei se vor întîlni la Euro 2008, dar parcă mă gîndesc şi la aşa ceva. Cu cît e declanşat mai devreme şi susţinut din mai multe direcţii, un război psihologic menit să-i avantajeze pe unii prin complexarea altora, înţelegeţi ce vreau să spun, va avea mai uşor cîştig de cauză. Poate că exagerez, dar poate că nu, ce ziceţi?