Transferuri după ureche!

Steaua riscă să rateze transferul lui Pinto, dacă nu l-a şi ratat, din pricină că DVD-ul cu vîrful de atac chilian a fost neclar. Însuşi Adrian Ilie a recunoscut că, fiind şterse, imaginile de pe disc nu l-au convins. Ulterior, […]

Steaua riscă să rateze transferul lui Pinto, dacă nu l-a şi ratat, din pricină că DVD-ul cu vîrful de atac chilian a fost neclar. Însuşi Adrian Ilie a recunoscut că, fiind şterse, imaginile de pe disc nu l-au convins. Ulterior, managerul sportiv al roş-albaştrilor a întors-o. „Steaua nu ia jucători după DVD-uri”, a declarat Cobra, numai că, din păcate, majoritatea cluburilor româneşti continuă să procedeze aşa. Din dorinţa de a nu plăti o deplasare sau mai multe la faţa locului, dar şi, încă mai grav, din comoditate. Practic însă, ce-şi închipuie că au economisit vor cheltui înzecit cînd vor constata, peste cîteva săptămîni, că au greşit achiziţionînd un fotbalist pe care nu l-au urmărit pe viu nici măcar o dată. Există în Liga I o listă atît de lungă a eşecurilor de acest gen încît nu mai recurg la nume.

S-a ajuns aici dintr-o proastă obişnuinţă, ignorîndu-se faptul că un DVD reprezintă, vorba lui Cornel Dinu, „cea mai mare minciună”. Interesaţi să-şi vîndă marfa cît mai bine, căci asta e meseria lor şi din ea trăiesc, impresarii se întrec în a-şi prezenta jucătorii cu care au contract, inclusiv pe cei anonimi, ca pe supervalori. În consecinţă, selectează dintr-un întreg sezon numai reuşitele acestora, golurile spectaculoase, execuţiile de efect, pasele deştepte. Astfel încît, după ce parcurgi o asemenea peliculă, rămîi cu impresia că orice tînăr e sau poate deveni un Maradona. Şi deci merită să bagi banii în el.

Normal ar fi ca, luînd plase peste plase, cluburile noastre să renunţe la a mai face transferuri după ureche. Ar trebui să înveţe de la Ajax, de pildă, care nu l-a cumpărat pe Ogăraru pînă nu l-a văzut la lucru de 20 de ori. E de datoria Stelei, a lui Dinamo, a Rapidului, a celorlalte grupări fruntaşe să-şi creeze, fie şi cu întîrziere, un corp de scouteri, format din tehnicieni pricepuţi, demni de încredere. Mi-aduc aminte că, în urmă cu ceva ani, am fost împreună cu Costică Ştefănescu, la vremea aceea secund al „naţionalei”, la turneul final al Cupei Africii din Burkina Faso. Am găsit extrem de greu, cu noroc, o cameră într-un hotel din Ouagadougou, capitala ţării. Cînd am sosit acolo, ne-am lămurit de ce erau hotelurile arhipline, deşi delegaţiile participante locuiau într-un campus din afara oraşului. Pentru că veniseră să monitorizeze competiţia vreo 15-20 de impresari şi, atenţie, peste 200 de scouteri! Toate cluburile vest-europene cu pretenţii, Barcelona, Inter, Milan, Bayern, Arsenal etc., dar şi altele, între care AEK Atena, Fenerbahce sau Dinamo Kiev, îşi trimiseseră un emisar, ba chiar doi-trei. Doar din România nu venise nimeni. Nouă ne plăcea atunci, ca şi azi, să cumpărăm pielea ursului din pădure. Ba şi la suprapreţ.