De ce ei, Mutu şi Piţurcă
Orice demers în genul celui întreprins de Gazetă conţine o doză de subiectivism. Explicabilă din moment ce ancheta foloseşte păreri care, evident, diferă de la o persoană la cealaltă. Fiecare om e alt om, ştiţi vorba. În ce mă priveşte, […]
Orice demers în genul celui întreprins de Gazetă conţine o doză de subiectivism. Explicabilă din moment ce ancheta foloseşte păreri care, evident, diferă de la o persoană la cealaltă. Fiecare om e alt om, ştiţi vorba. În ce mă priveşte, mărturisesc că l-aş fi inclus şi pe Mircea Lucescu între primii 5 tehnicieni. Am renunţat însă, apreciind că, exponenţial pentru ultimele decenii, acesta se sustrage ierarhiilor. Poate fi considerat un clasic în viaţă. Am vrut să-l nominalizez şi pe Cîrţu, numai că, din păcate, nu i-am mai găsit loc pe listă.
Cum 2007 a fost anul echipei naţionale, laureaţii lui provin din rîndurile ei: Mutu şi Piţurcă. Dincolo de simpatiile unuia sau ale altuia, desemnarea lor trebuie socotită pe deplin meritată. Imposibil de pus la îndoială deoarece Mutu pe teren şi Piţurcă pe bancă s-au dovedit cu adevărat cei mai buni dintre cei mai buni. De aceea au şi ieşit învingători la toate cele 5 secţiuni ale sondajului, ba şi la diferenţe importante de ocupanţii locurilor secunde. Fără eficacitatea şi rîvna lui Mutu, radical schimbat, „tricolorii” n-ar fi ajuns la Euro 2008. Fără tenacitatea şi inspiraţia lui Piţurcă, la fel, „naţionala” ar mai fi pierdut o bătălie crucială, iar suporterilor români le-ar fi rămas să suspine din nou în faţa televizoarelor. În consecinţă, se cuvine să le mulţumim lui Mutu şi lui Piţurcă, dar şi tuturor celor care, alături de ei, ne-au dăruit imensa bucurie a calificării. Să le mulţumim şi, fireşte, să-i felicităm.