Trei motive

Pînă la un punct, le datorăm şi albanezilor prezenţa la Euro 2008. Deoarece i-au încurcat pe bulgari la Tirana şi la Sofia, scoţînd rezultate de egalitate în ambele capitale. Fireşte că au jucat mai întîi pentru ei şi abia apoi, […]

Pînă la un punct, le datorăm şi albanezilor prezenţa la Euro 2008. Deoarece i-au încurcat pe bulgari la Tirana şi la Sofia, scoţînd rezultate de egalitate în ambele capitale. Fireşte că au jucat mai întîi pentru ei şi abia apoi, indirect, pentru noi, dar tot se cuvine să le mulţumim. Pe de altă parte însă, trebuie să-i batem azi. Un proverb românesc, dacă n-o exista şi unul albanez la fel, sună Frate, frate, dar brînza e pe bani, aşa că băieţii lui Piţurcă au obligaţia să cîştige diseară. Măcar din două motive. Pentru că valoric le sînt superiori squipetarilor şi pentru că, după înfrîngerea de sîmbătă, le-ar pica tare rău, ca nuca-n perete, să încheie actuala campanie fără victorie. Orice alt deznodămînt ar strica şi fiesta pregătită de Federaţie în cinstea calificării, operaţiune ce a costat vreo două miliarde de lei vechi. Rectific, ar mai fi şi un al treilea motiv, care ţine de dorinţa echipei reprezentative de a face pace cu spectatorii bucureşteni. Atenţie însă, cu suporterii adevăraţi, nu cu cei puşi pe harţă, pe scandal şi pe răfuială. Cum de huligani chiar nu-i nevoie, nu le va simţi nimeni lipsa. Dimpotrivă.

Meciul cu Albania mai are o semnificaţie. E ultimul găzduit de fostul 23 August, arenă pe care am numit-o jumătate de secol, mîndri, cea mai mare din ţară. Numai că, asemenea oamenilor, stadioanele îmbătrînesc şi ele. Devenit nefuncţional, 23 August nu-şi mai găsea nici locul, nici rostul, se perimase. De acord că o dată cu dărîmarea lui se sfîrşeşte o întreagă epocă şi se îngroapă o grămadă de amintiri, căci fotbalul românesc a trăit nenumărate clipe frumoase, unele irepetabile, în incinta respectivă. Viaţa însă merge înainte, trebuie să meargă mai departe. Ca atare, merită să ne despărţim de trecut nu doar împăcaţi cu noi înşine, ci şi cu istoria, judecînd că, prin ridicarea unui stadion modern, Bucureştiul va intra în rîndul lumii civilizate. Cu întîrziere, dar mai bine decît niciodată.