Butoiul cu pulbere

Dinamo traversează un moment prost. A înregistrat în ultimele meciuri de ligă trei egaluri şi un eşec, din care pricină se află la 13 puncte în urma lui CFR Cluj. Cînd eşti campioană, o asemenea situaţie se suportă greu, de […]

Dinamo traversează un moment prost. A înregistrat în ultimele meciuri de ligă trei egaluri şi un eşec, din care pricină se află la 13 puncte în urma lui CFR Cluj. Cînd eşti campioană, o asemenea situaţie se suportă greu, de aceea acţionarii şi fanii şi-au cam pierdut răbdarea. Din ce în ce mai nervoşi, ei arată cu degetul spre banca tehnică, pe care Zenga şi staff-ul acestuia, în majoritate italian, chiar au motive de nelinişte. În absenţa rezultatelor, agitaţia creşte precum aluatul pus la dospit. Pretutindeni şi totdeauna se întîmplă la fel. Tensiunea se resimte cu atît mai tare în Ştefan cel Mare cu cît, deşi contractul lui Zenga expiră abia în 2009, conducătorii “cîinilor” au recunoscut, deschis sau voalat, că umblă să aducă alt tehnician. Consideraţi capabili să redreseze corabia roş-albă, Ioan Ovidiu Sabău şi Răzvan Lucescu au amînat însă răspunsurile. Nici măcar la vară nu-i sigur că vreunul din ei va semna cu Dinamo. Bombardaţi cu telefoanele, amîndoi au acceptat dialogul, mai degrabă de formă, dar n-au promis nimic concret. Şi să vrea, n-ar putea zice da întrucît sînt legaţi de Gloria Bistriţa şi, respectiv, de FC Braşov prin înţelegeri de mai lungă durată. Fiind profesionişti, au datoria să respecte ce-au iscălit. În plus, îi obligă şi onoarea.

În atare condiţii, Zenga stă pe un butoi cu pulbere. Citeşte în ziare sau aude la televizor că e posibil să fie schimbat, veşti care, fireşte, îl deranjează. Cum probabil că l-a contrariat şi interviul acordat de Dinu în Gazeta de joi, pe parcursul căruia administratorul delegat al clubului i-a adresat o serie de critici. Justificate sau nu, contează mai puţin. Cînd reproşurile vin din exterior, ele se digeră mai uşor. Cînd vin însă, ca în cazul de faţă, din interior, se cuvin interpretate drept un avertisment foarte serios. Pentru că Dinu a lovit în antrenor cu mănuşi, dar a lovit. Dincolo de asta, întrebarea care-i frămîntă pe dinamovişti, şefi şi suporteri deopotrivă, se referă la ce e de făcut pentru depăşirea impasului? În ciuda faptului că palmaresul nu-l acuză pe italianul Zenga, 7 victorii, 5 egaluri şi o singură înfrîngere, el nici nu-i în măsură să-l scutească de griji. Pe de-o parte, deoarece s-a ratat calificarea în grupele Cupei UEFA şi, pe de alta, deoarece echipa merge de la o vreme din rău în şi mai rău. În jos, la vale, dovadă şi recentul 0-2 de pe teren propriu cu Rapid. Şi-atunci? Dacă merită evitat stilul lui Dinu, căci cel mai simplu e, iertaţi expresia, să dai douăzeci la fundul altuia, iar tu să priveşti de pe margine, atunci nu-i rămîne lui Dinamo, în lipsa unei soluţii imediate, decît să-l susţină şi să-l încurajeze pe Zenga. În loc să-l lase singur şi să-l aştepte la cotitură, ca în aceste săptămîni. Dacă pînă la finalul sezonului, care se zăreşte cu ochiul liber, nu există altă variantă, evident că trebuie sprijinită cea actuală. Fie şi pentru că-i singura.