Victorie la Sofia!

Credeam că, după ce vor fi obţinut calificarea la Euro 2008, „tricolorii” vor putea trata a la legere ultimele meciuri din preliminarii, sîmbătă cu bulgarii la Sofia şi miercurea viitoare cu albanezii la Bucureşti. Iată însă că nu-i aşa. Spre […]

Credeam că, după ce vor fi obţinut calificarea la Euro 2008, „tricolorii” vor putea trata a la legere ultimele meciuri din preliminarii, sîmbătă cu bulgarii la Sofia şi miercurea viitoare cu albanezii la Bucureşti. Iată însă că nu-i aşa. Spre a-şi asigura locul în a doua urnă valorică la tragerea la sorţi care va stabili alcătuirea grupelor turneului final, ei mai au nevoie de 6 puncte. Altfel, există riscul să cadă în urna a treia şi să întîlnească la CE adversari mai puternici. Ideea de a mai lua 6 puncte modifică datele problemei, dar nu prea tare. Deoarece era de anticipat că, ţinînd să încheie campania fără înfrîngere, Piţurcă le va cere lui Chivu et comp. să joace la victorie şi sîmbătă. Dacă va fi să intre în discuţie, pe lîngă palmares, orgoliul selecţionerului şi al „tricolorilor”, n-ar fi cazul să ne mirăm. Dimpotrivă, s-ar cuveni să ne bucure dorinţa „naţionalei” României de a demonstra că e superioară celei a Bulgariei, în ciuda egalului direct consemnat în 2006 la Constanţa. Spre lauda lui, asta a reuşit Piţurcă mai mult decît antecesorii săi, le-a schimbat fotbaliştilor mentalitatea şi le-a dezvoltat spiritul de învingători. E unul dintre meritele lui cele mai mari. Întorcîndu-ne, să subliniem că, după ce părea la un moment dat facultativ, succesul de la Sofia a devenit obligatoriu. Chiar şi în lipsa lui Mutu şi a suporterilor.

Anunţarea lotului în vederea partidelor cu Bulgaria şi Albania a provocat o avalanşă de comentarii pe blog-ul Gazetei. Dincolo de ideea că o operaţiune de genul respectiv nu întruneşte unanimitate nicăieri şi niciodată, cel mai des i s-a reproşat selecţionerului că i-a convocat pe P. Marin, pe Fl. Petre şi pe Marica, bănuiţi din ce motive, dar şi că i-a omis pe Ad. Cristea şi pe C. Lazăr. Cu precădere a surprins absenţa dinamovistului, considerat „cel mai în formă mijlocaş din campionatul intern”, „eficient şi constant”, „cu măcar o clasă peste Mărgăritescu ori peste Ov. Petre, împinşi nejustificat în faţă”. Sigur că rămîne dreptul fiecăruia să se pronunţe pe marginea unui lot, a acestuia ori a altuia. Pe de altă parte însă, ar trebui să mergem pe mîna selecţionerului, fie şi pentru că a dovedit mereu fler şi inspiraţie. Să nu căutăm noduri în papură pentru că, dacă vrem, le putem găsi. Gîndind aşa, mă declar de acord cu cel ce, semnînd „Ure”, lansa ieri un apel către restul bloggerilor: „Lăsaţi-l în pace pe Piţi să facă echipa cum ştie, că el ne-a calificat!”. Adevărat, nu?