Dragostea trădată

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că în Ghencea s-a petrecut ceea ce era uşor de anticipat: că Sevilla va fi mai bună

Conştientă de superioritatea valorică a Sevillei, Steaua nu şi-a propus aseară să dezvolte jocul, ci mai degrabă să-şi împiedice partenara […]

Ovidiu Ioaniţoaia consideră că în Ghencea s-a petrecut ceea ce era uşor de anticipat: că Sevilla va fi mai bună

Conştientă de superioritatea valorică a Sevillei, Steaua nu şi-a propus aseară să dezvolte jocul, ci mai degrabă să-şi împiedice partenara s-o facă. Fie şi exagerată, prudenţa putea fi o idee, din care pricină, neavînd prea multe variante, Lăcătuş a început meciul cu doi închizători. Din păcate, nu i-a ieşit. Căzut în minutul 25, golul lui Renato a obligat-o pe vicecampioana României să încerce altceva. Degeaba însă, Sevilla a rămas în terenul advers, întărind impresia unui deja-vu. Deşi se disputa un nou meci între cele două formaţii, se repeta parcă oricare dintre cele 3 întîlniri precedente, cîştigate pe linie de “trustul multinaţional” al andaluzilor.

După o repriză în care băieţii săi n-au tras nici măcar un şut pe poartă, Lăcătuş a decis să rişte şi a recurs la încă un vîrf. Partida s-a mai echilibrat, dar s-a menţinut la un nivel mediocru, echipa oaspete dînd senzaţia că e mulţumită, iar cea gazdă că e neputincioasă. Cînd acelaşi Renato a înscris pentru 2-0, speranţele roş-albaştrilor s-au stins definitiv şi Sevilla s-a îndreptat spre o victorie logică. În ciuda eşecului, nu-i cazul să ne lamentăm deoarece, practic, s-a întîmplat ceea ce bănuiam că se va întîmpla. Ştiam că Sevilla e mai bună şi a dovedit-o iarăşi. Steaua a vrut şi s-a străduit, nu i se pot aduce reproşuri la capitolul atitudine, doar că atît are şi cu atît defilează. Prea puţin, nepermis de puţin, pentru pretenţiile C1.

Există însă un motiv de mîhnire, faptul că tribunele din Ghencea s-au ocupat miercuri numai pe jumătate. Suporterii au sancţionat astfel, pe lîngă aroganţa patronului, lipsa de anvergură şi de formă a favoriţilor lor. Acesta trebuie să fie un avertisment serios, pentru că trădarea unei iubiri doare chiar mai tare decît absenţa iubirii.