O căciulă prea mare

Steaua a pierdut meciul cu ultima clasată pentru că „U” a jucat peste aşteptări, iar ea mult sub. Dezamăgitor. Dacă Mulţescu s-a dovedit inspirat şi realist, mai ales cînd le-a cerut băieţilor săi să forţeze pe centru, nu pe benzi, […]

Steaua a pierdut meciul cu ultima clasată pentru că „U” a jucat peste aşteptări, iar ea mult sub. Dezamăgitor. Dacă Mulţescu s-a dovedit inspirat şi realist, mai ales cînd le-a cerut băieţilor săi să forţeze pe centru, nu pe benzi, Pedrazzini a părut că nu prea înţelege ce se întîmplă. Sau, ce-ar fi şi mai rău pentru el, că nu-i lăsat să înţeleagă. De spus însă că l-au trădat şi jucătorii, cu excepţia lui Zapata şi a lui Nicoliţă. Conform obiceiului, au decepţionat Neaga şi Surdu, parcă rătăciţi pe gazon, dar şi V. Badea şi chiar Dică. Surprinzător, căpitanul arată de la o vreme din ce în ce mai obosit şi mai apatic. În consecinţă, misiunea de a înviora acţiunile a rămas pe umerii lui Nicoliţă, care e însă un muncitor, nu un fantezist. Sigur, cu cîrca mai rezolvi cîte ceva. Dar cînd întîlneşti un adversar determinat, cum a fost „U” sîmbătă, ai nevoie şi de altceva ca să te desprinzi. De hotărîre, de omogenitate, de imaginaţie. Exact aceste calităţi le-au lipsit roş-albaştrilor. Ei au dat impresia unei garnituri care poate puţin. Au nădăjduit probabil că reputaţia şi plusul de experienţă îi vor scoate pînă la urmă, îi vor salva. S-au înşelat. Deşi prima din actualul sezon, izbînda clujenilor trebuie socotită meritată.

Nimic din ce-am scris mai sus nu justifică şi nu scuză erorile comise de Pedrazzini. Împotriva oricărei logici, el a renunţat în debutul reprizei secunde la Lovin, singurul închizător de meserie în absenţa lui Ov. Petre, ca să-l introducă pe Surdu. I s-a sugerat asta ori a decis de capul lui nu mai contează. Cert e că a greşit deoarece, în loc să întărească ofensiva, a slăbit mijlocul. Practic, a frînt echipa în două, ba a şi expus-o nepermis. Ulterior, trimiţîndu-l pe D. Goian în atac, cu speranţa că înaltul fundaş central va reuşi să fructifice o lovitură de cap, a căzut din lac în puţ. Avîndu-i în faţă pe V. Iacob şi pe Zaharia, vîrfuri cu gabarit, nu era cazul să se aventureze. A riscat anapoda şi a plătit scump, D. Goga realizînd golul victoriei într-un moment în care defensiva bucureşteană era varză. Reiese din toate acestea, ca şi din observaţii mai vechi, că Steaua constituia pentru tehnicianul italian o căciulă prea mare. Că fostului secund nu i se potrivea haina de antrenor principal şi că unica soluţie pentru redresarea corabiei roş-albastre consta în înlocuirea lui. Din pricină că experimentul Pedrazzini n-a convins nici o clipă, aducerea lui Lăcătuş se impunea mai demult.