Iancu, MM şi Porumboiu

Duminică seara, Marian Iancu a stat un ceas şi jumătate în studioul Recursului Etapei. Adesea ironic şi uneori chiar agresiv, patronul Timişoarei n-a atacat pe nimeni de data asta. Nici măcar pe şefii FRF, deşi se ştie că îi consideră […]

Duminică seara, Marian Iancu a stat un ceas şi jumătate în studioul Recursului Etapei. Adesea ironic şi uneori chiar agresiv, patronul Timişoarei n-a atacat pe nimeni de data asta. Nici măcar pe şefii FRF, deşi se ştie că îi consideră vinovaţi, ori măcar complici, de furtul palmaresului lui Poli. Iancu era, fireşte, acelaşi om, dar parcă altul. S-a încălzit abia spre final, cînd a descris amănunţit proiectul pus în mişcare pe malul Begăi, conform căruia echipa din Liga I se va baza şi pe sprijinul sateliţilor din eşaloanele inferioare, structuraţi pe criterii de vîrstă. Fără să insist, pentru că nu acesta constituie subiectul rîndurilor de faţă, proiectul Timişoarei pare unul serios, demn de atenţie.

La un anumit moment, în emisiunea amintită a intervenit Mihai Stoica, preşedintele Unirii Urziceni, care tocmai fusese bătută la Cluj, 0-2 cu CFR. MM n-ar fi avut motive speciale să se plîngă de arbitraj, dar m-am aşteptat, cunoscîndu-i temperamentul vulcanic, că va găsi el ceva să-i impute brigăzii. De pildă, secvenţa premergătoare deschiderii scorului, în care asistentul Fecioru a indicat aiurea corner pentru clujeni. M-am înşelat. MM Stoica s-a mulţumit să comenteze că tuşierul a greşit, atît însă, după care a admis că Unirea a pierdut din pricina propriului joc şi a propriilor ratări, nicidecum a cavalerilor fluierului. „CFR a fost superioară”, a recunoscut MM cu fair-play. Mai departe, cînd am analizat o fază din prelungirile partidei Ceahlăul – FC Vaslui, 1-1, moment în care (după părerea mea) nemţeanul Hamza îl faultase în careu pe Jovanovici, a intrat la telefon Adrian Porumboiu. Iarăşi am bănuit că voi asista la un asalt contra arbitrului şi iarăşi m-am înşelat. Surprinzător, în loc să reclame penalty, patronul vasluian l-a apărat pe ŇcentralulÓ Deaconu. A spus că „şi dacă a luat unele decizii discutabile, ca manieră, n-am ce să-i reproşez. A vrut să fie corect şi a reuşit. Or, ca observator UEFA, am învăţat că se judecă maniera, nu o scăpare ori alta a arbitrului”.

Către ce concluzie conduc exemplele invocate? Spre aceea că fotbalul nostru începe să se cuminţească, să fie mai obiectiv şi, implicit, mai civilizat. Nu mai sare cu gura din senin şi nu se mai ambalează din orice. Dimpotrivă, încearcă să revină la normalitate. E un pas înainte, încă timid, numai că pe acest drum trebuie mers. El rămîne lung, dar altul care să ducă la progres nu există.