Deranj în Giuleşti

Eu şi Gazeta am scris că Rapidul s-a purtat urît cu Bergodi în clipa în care Copos i-a aprobat italianului o demisie la care acesta tocmai renunţase. Implicit, l-a pus pe Bergodi într-o situaţie ingrată, pe care n-o merita. Cu […]

Eu şi Gazeta am scris că Rapidul s-a purtat urît cu Bergodi în clipa în care Copos i-a aprobat italianului o demisie la care acesta tocmai renunţase. Implicit, l-a pus pe Bergodi într-o situaţie ingrată, pe care n-o merita. Cu acelaşi prilej, am avertizat că, reîntors lîngă Podul Grant, Rednic va avea de pătimit din pricina suporterilor după ce a ironizat culorile vişinii în perioada petrecută la Dinamo, ba le-a şi jignit. Din păcate, am anticipat exact. Pe parcursul „amicalului” disputat miercuri de Rapid la Titu, galeria giuleşteană s-a manifestat ostil faţă de noul antrenor. A afişat bannere împotriva lui, l-a înjurat şi i-a cerut să plece. Deşi Rednic a bravat, declarînd că „eu rezist presiunii”, lucrurile nu-s în regulă. Chiar şi admiţînd că pînă la un punct reacţia ultraşilor s-ar justifica, ce e mult riscă să devină prea mult şi, ca orice exagerare, să încurce treburile. Deoarece Copos nu va da înapoi, rezultă că galeria va trebui să-l accepte pe Rednic. Sigur, fanii joacă un rol important în viaţa unei echipe. Rol totuşi limitat, căci nu-i normal ca ei să aibă pretenţia să numească antrenorul sau să-l schimbe. În consecinţă, cei care iubesc cu adevărat Rapidul sînt datori să înţeleagă că favorita lor nu va ajunge nicăieri cîtă vreme în jurul ei va fi deranj, nu linişte. Fie că unora nu le convine, Rapid înseamnă azi şi Rednic.

Ne-am obişnuit să privim la nemţi, inclusiv în fotbal, ca la nişte exemple de urmat. I-am socotit mereu mai serioşi şi mai corecţi, de aceea se şi zicea, dacă expresia n-o mai fi valabilă şi acum, că degeaba avem maşini dacă n-avem şi nemţi capabili să le mînuiască. Surprinzător însă, cei pe care i-am luat drept modele nu sînt atît de verticali cum ne-am închipuit. Cînd primează propriul interes, mai recurg şi ei la cîte o şmecherie, la cîte o manevră, probă că „naţionala” Germaniei s-a lăsat deunăzi bătută acasă, ba şi cu 3-0, de cea a Cehiei. Iar asta nu în ideea că era deja calificată la Euro 2008, ci pentru că, numai învinsă în meciul respectiv, putea să evite poziţia de cap de serie la turneul final de anul viitor. Astfel, i-a cedat la mustaţă locul Olandei în grupa valorică 1, preferînd să întîlnească Austria, Elveţia ori Grecia, nu Italia, Croaţia ori Suedia, adversari teoretic mai puternici. Cu alte cuvinte, componenţilor Panzerului nu le-a fost ruşine, au ignorat pînă şi opinia publică, de unde observaţia că scopul scuză mijloacele chiar şi la casele mari. Churchill spunea cîndva că „nu există prieteni permanenţi, după cum nu există nici duşmani permanenţi. Permanente sînt doar interesele”. Fireşte, e un mod cinic de a judeca viaţa, dar nu lipsit de adevăr. Iar fotbalul face parte din viaţă.