Meritul lui Piţurcă

Cunoaşteţi melodia, dacă se cîştigă un meci, primele laude se cuvin echipei. Afirmaţia se potriveşte ca o mănuşă cînd analizăm partida România-Olanda, pe parcursul căreia formaţia noastră şi-a făcut cu prisosinţă datoria. În ciuda replicii unor adversari de clasă, dar […]

Cunoaşteţi melodia, dacă se cîştigă un meci, primele laude se cuvin echipei. Afirmaţia se potriveşte ca o mănuşă cînd analizăm partida România-Olanda, pe parcursul căreia formaţia noastră şi-a făcut cu prisosinţă datoria. În ciuda replicii unor adversari de clasă, dar şi în condiţii meterologice vitrege, toţi cei 12 “tricolori” s-au dovedit harnici, riguroşi şi perseverenţi. Au luptat pînă la sacrificiu pentru fiecare minge şi pentru fiecare metru de teren. Să admitem că au avut un dram de noroc, ba că i-au avantajat şi arbitrii. Bouma a lovit stîlpul porţii lui Lobonţ în prelungiri, iar D. Goian a înscris dintr-o poziţie de ofsaid. Numai că în atîtea rînduri i-au nedreptăţit cavalerii fluierului încît era cazul să-i şi ajute o dată. Precum în viaţă, legea compensaţiei funcţionează şi în fotbal. Măcar din cînd în cînd.

E obligatoriu însă, elogiind colectivul şi efortul acestuia, să nu ignorăm contribuţia selecţionerului la obţinerea unei victorii istorice. Pentru că, deşi şi-a pus destulă lume în cap, Victor Piţurcă a ales Constanţa şi iată că n-a greşit. Pentru că l-a readus pe Ogăraru cînd puţini se mai aşteptau şi a procedat la fel cu Ov. Petre, un mijlocaş mai degrabă contestat. N-au lipsit criticile la adresa lui Piţurcă pe motiv că, recurgînd la 3 închizători, ar fi preferat să se apere în loc să atace. S-a demonstrat că iarăşi a avut dreptate. Aşa cum a avut şi cînd a îndrăznit să înceapă cu Marica, rezervă de lux la Stuttgart, nu cu D. Niculae, titular şi golgeter la Auxerre. Despre mutările de şahist ale actualului selecţioner ar mai fi multe de spus. Înainte de altceva, trebuie subliniat însă că, impunînd o disciplină de fier, Piţurcă i-a determinat pe jucători să-şi schimbe mentalitatea, să-şi schimbe atitudinea. I-a convins că fără să transpire din abundenţă şi fără să lupte din răsputeri nu vor ajunge nicăieri. Nici să învingă Olanda şi, implicit, nici să obţină calificarea la CE 2008. Mai presus de orice inspiraţie sau strategie, în asta constă marele lui merit.

Duminică, responsabilul “tricolorilor” a mai oferit o probă despre cum e construit şi cum gîndeşte. În loc să savureze succesul din ziua precedentă, el şi-a chemat de dimineaţă elevii la antrenament. Iniţial, a anunţat şedinţa deschisă, apoi însă, spre nemulţumirea ziariştilor, a hotărît brusc s-o închidă, argumentînd că, după surprinzătorul succes al Luxemburgului în Belarus, meciul de miercuri din Ducat a căpătat altă importanţă, altă încărcătură. Ăsta e Piţurcă şi pare greu de crezut, chiar imposibil, că se va abate din drumul pe care a decis să meargă. Că va reuşi cineva să-l scoată vreodată dintr-ale lui. Dar nici nu trebuie.