De la egal la egal

La întrebarea dacă trebuie să ne temem de olandezi, primul răspuns e da. Deoarece, cum recunoştea deunăzi însuşi Mutu, „sînt mai puternici decît noi din punct de vedere valoric”. Au fost, dovadă că nu i-am învins în nici una din […]

La întrebarea dacă trebuie să ne temem de olandezi, primul răspuns e da. Deoarece, cum recunoştea deunăzi însuşi Mutu, „sînt mai puternici decît noi din punct de vedere valoric”. Au fost, dovadă că nu i-am învins în nici una din cele 9 partide disputate pînă acum, iar marea majoritate a specialiştilor apreciază că au şi rămas. Deşi nu-i va folosi mîine, fiind suspendaţi sau accidentaţi, pe Van Persie, Melchiot, Sneijder şi Kuyt, selecţionerul Van Basten a avut de unde alege. Un antrenor care se bazează pe vedete de talia lui Van Nistelrooy, Robben, Van der Vaart sau Seedorf poate spera să bată pe oricine, oricînd şi oriunde. Ca atare, graţie palmaresului şi a clasei starurilor amintite, Portocala Mecanică pare îndreptăţită să se considere favorită. În uşor avantaj întrucît, spre a obţine calificarea, îi va ajunge probabil şi o remiză. În vreme ce nouă o asemenea variantă nu ne-ar servi în cazul în care protagonistele România, Olanda şi Bulgaria vor realiza în continuare maximum de puncte din întîlnirile cu outsiderii. Un egal sau un eşec sîmbătă ar însemna pentru „tricolori” acelaşi lucru. Doar o victorie i-ar duce, aproape sigur, la Euro 2008. Altminteri, dacă nu vor cîştiga la Constanţa, vor fi obligaţi să nu piardă la Sofia. Ceea ce nu reprezintă o misiune imposibilă, dar nici una uşoară. Totdeauna e însă mai bine să nu stai la mîna ultimului rezultat. Să nu rişti.

Pe de altă parte, ar trebui să ne fie frică de olandezi mai puţin ca oricînd sau deloc. Din măcar 3 motive. Pentru că noi conducem în clasamentul grupei preliminare. Pentru că, în martie 2007, am reuşit un remarcabil şi pe deplin meritat 0-0 la Rotterdam. În fine, pentru că, element foarte important, jucăm pe teren propriu. Ţinînd cont de aceste atuuri, între care şi suportul publicului, logic ar fi să n-o mai socotim pe Olanda favorită. Chiar dacă, din păcate, indisponibilităţile cîtorva titulari, în frunte cu Contra, Ghionea, Cociş, Rădoi şi Roşu, l-au împiedicat pe Piţurcă să alinieze formaţia dorită. Ce s-ar deduce de aici? Că România şi Olanda pornesc mîine, judecînd obiectiv, cu şanse egal, iar soarta partidei ar urma să fie decisă, dacă va fi, de o clipă de inspiraţie sau de noroc. În ce ne priveşte, să admitem că unele temeri s-ar mai putea justifica, dar nu şi complexele. Dincolo de alte aprecieri, e de datoria băieţilor lui Piţurcă să creadă în capacităţile lor şi, luptînd fără menajamente, să ne dăruiască acea bucurie pe care ne-au tot făgăduit-o şi au tot amînat-o. Acum e momentul şi el nu trebuie ratat! Succes!