Românii şi străinii

În clipa în care Mircea Sandu l-a oprit pe Bergodi să critice unele realităţi din campionatul nostru, m-am situat de partea antrenorului italian al Rapidului. Asemenea altora, am apreciat replica Naşului ca fiind deplasată. Lipsită de eleganţă şi chiar de […]

În clipa în care Mircea Sandu l-a oprit pe Bergodi să critice unele realităţi din campionatul nostru, m-am situat de partea antrenorului italian al Rapidului. Asemenea altora, am apreciat replica Naşului ca fiind deplasată. Lipsită de eleganţă şi chiar de decenţă, poate că şi ea l-a împins pe Bergodi să demisioneze. Deoarece nu-i spui nimănui că e străin şi, cu atît mai puţin, că n-are voie să deschidă gura în faţa celor care-l plătesc. Pentru că-l ofensezi, pentru că-l umileşti. Azi, cînd Europa se vrea aceeaşi ţară de la Atlantic pînă la Prut, e greşit să mai judeci aşa. Auzindu-l pe preşedintele FRF, m-am gîndit imediat la românii din fotbalul de-afară, la Mircea Lucescu, la Adrian Mutu şi la Cristian Chivu, bunăoară. Apoi m-am întrebat dacă ne-ar conveni ca ei să fie reduşi la tăcere acolo unde lucrează. Nu ne-ar conveni, fireşte că nu. În consecinţă, am considerat că Mircea Sandu s-a pripit cînd a trasat graniţă între români şi străini. Am atribuit însă reacţia lui unui temperament vulcanic şi, o scuză în plus, unui orgoliu exagerat. Dar şi mai tare m-am mirat constatînd duminică seara, la Recursul Etapei, că Ionuţ Lupescu s-a străduit din răsputeri să-şi apere şeful. Fără succes, întrucît nu există om căruia să i se potrivească roba unui avocat ce susţine, împotriva evidenţei, că o persoană n-ar fi zis ce a zis. Desigur, poate susţine, dar nu şi convinge.

Nu m-aş fi întors asupra temei respective dacă întîlnirea dintre Pandurii şi CFR n-ar fi oferit încă un sprijin argumentaţiei de mai sus. Se ştie ce s-a petrecut sîmbătă la Tîrgu Jiu. Deoarece l-a aplaudat ironic pe arbitru, care tocmai îl avertizase pentru tragere de timp, portarul şi căpitanul echipei clujene, Stăncioiu, a fost eliminat. Decizie corectă a „centralului” Augustus Constantin. Andone epuizase schimbările, aşa că între buturi a intrat, pentru ultimele vreo 10 minute, atacantul brazilian Didi, autorul unicului gol de pînă atunci. Cum finalul partidei avea să consfinţească succesul CFR-ului cu 1-0, Didi a devenit, logic, eroul pozitiv, iar Stăncioiu cel negativ. „Puteam pierde meciul din cauza gestului lui”, a răbufnit preşedintele Mureşan, anunţînd că Stăncioiu va fi amendat cu 10.000 de euro şi i se va retrage banderola. Nu ne rămîne decît să observăm că salvatorul Didi e străin, iar vinovatul Stăncioiu român, ca să ajungem iar la concluzia că preşedintele FRF a greşit răţoindu-se la Bergodi. A-i separa pe unii de ceilalţi e o imprudenţă, ba chiar o prostie, într-un moment în care formaţia engleză Arsenal n-a aliniat la Bucureşti, contra Stelei, nici un englez! Globalizarea fotbalului ne obligă să-i tratăm pe toţi în mod egal, antrenori şi jucători. Să-i diferenţiem în funcţie de valoare şi de atitudine, nu de naţionalitate. Altminteri, în loc să progresăm, vom regresa.