Eşec onorabil, dar atît

… ne invită să păstrăm măsura, adică să admitem că Arsenal a cîştigat pe merit întîlnirea cu Steaua

Am tot repetat că există forţe în Europa cu care, cel puţin deocamdată, echipele noastre nu se pot pune. Nici Steaua, nici […]

… ne invită să păstrăm măsura, adică să admitem că Arsenal a cîştigat pe merit întîlnirea cu Steaua

Am tot repetat că există forţe în Europa cu care, cel puţin deocamdată, echipele noastre nu se pot pune. Nici Steaua, nici Dinamo, nici Rapid. Cam ştim care sînt marile puteri, Inter, Man.Utd., Barcelona, Milan, Bayern, Chelsea, Real Madrid şi alte vreo 7-8. Cum Arsenal intră în categoria de mai sus, sau e pe-acolo, era normal ca liderul la zi din Premiership s-o învingă pe vicecampioana României. De acord că se mai întîmplă minuni în fotbal, dar rar, foarte rar. De regulă, deşi uneori cu dificultate, calitatea se impune. Practic, chiar asta s-a şi petrecut în Ghencea, unde Arsenal, superioară valoric, a cîştigat. Izbînda sa n-a avut darul să şocheze pe nimeni. Dimpotrivă, s-a respectat calculul hîrtiei şi gata. I-am auzit însă pe destui, între care şi jucători ai Stelei, considerînd scorul de marţi seara ca mincinos. Fals, Arsenal a meritat victoria. Să nu uităm că a mai înscris un gol valabil, cînd Zapata a prins mingea, dar a scăpat-o dincolo de linia porţii.

Dacă n-a surprins dezinvoltura trustului multinaţional condus de Wenger, a făcut-o însă, ba încă în mod plăcut, răspunsul Stelei. Unul peste aşteptări, cu atît mai demn de laude cu cît roş-albaştrilor le-au lipsit numeroşi titulari. De exemplu, ambii fundaşi centrali şi 4 mijlocaşi. În consecinţă, trebuie evidenţiată atitudinea elevilor lui Pedrazzini, care nu s-au speriat de reputaţia „tunarilor”, ci s-au luptat cu ei de la egal la egal în majoritatea timpului. Prestaţia Stelei din prima repriză a fost cea mai bună din actualul sezon. Cu o notă în plus pentru Zapata, E. Baciu, Emeghara, Ov. Petre şi Nicoliţă. În rest, Neaga a părut iar din alt film. P. Marin a lăsat spaţii neacoperite. Surdu, Badea şi Iacob au alergat cam degeaba. Încă mai rău, Iacob a irosit, la 0-0, o ocazie de gol monumentală. Nici măcar Dică, folosit într-o poziţie retrasă, n-a sedus. Ca să fi bătut Arsenalul, Steaua ar fi avut nevoie de 11 jucători în formă deosebită şi de baftă. Din păcate, doar 5-6 s-au remarcat, iar norocul nu i-a surîs.Norocul îi ajută pe cei puternici.

A stîrnit mirarea unora faptul că am titrat după meci „Aplauze pentru învinşi”. Nu retractez. Pentru că a reuşit să ţină în şah Arsenalul, arătînd curaj şi ambiţie, Steaua se cuvenea aplaudată. Asta însă, atenţie, numai în contextul dat. În care, şi din pricina absenţelor, era creditată cu şansa a doua, ca să nu zic chiar cu a treia! De aici şi teama că ea va pierde la fel de clar, fără drept de apel, ca şi în partidele de tristă amintire cu Lyon, cu Real sau cu Sevilla. Dar atît, în cadrul respectiv. Deoarece, mai departe, orice eşec, fie şi onorabil, nu poate fi tratat ca o victorie. A recunoaşte că alţii sînt mai buni nu-i deloc o ruşine. Şi cînd doare, adevărul trebuie privit în ochi.