În final, e Zenga!

…. apreciază că suporterii roş-albi care-l percep pe antrenorul italian drept stelist se înşală

Desemnarea succesorului lui Rednic la Dinamo a semănat cu un film plin de suspans. Cînd venea Sabău, cînd Răzvan Lucescu, cînd Andone, cînd Boloni, deşi sosirea […]

…. apreciază că suporterii roş-albi care-l percep pe antrenorul italian drept stelist se înşală

Desemnarea succesorului lui Rednic la Dinamo a semănat cu un film plin de suspans. Cînd venea Sabău, cînd Răzvan Lucescu, cînd Andone, cînd Boloni, deşi sosirea fostului selecţioner a părut din start fantasmagorică. La cît cîştigă Loţi în Emirate, nu era de crezut că va renunţa la Al Jazira. În absenţa unei soluţii imediate, s-a vehiculat chiar şi versiunea reîntoarcerii lui Rednic, dezminţită însă ferm de acesta. Numele noului tehnician depindea de interlocutor. Dacă vorbeai cu Badea, era Ando, dacă vorbeai cu Borcea, era Răzvan Lucescu, iar dacă vorbeai cu Turcu, era Sabău. Ori invers. Dar corect e de spus că nu prea vorbeai cu nici unul, întrucît acţionarii campioanei mai degrabă s-au ascuns în aceste ultime zile. Invariabil, se găseau în şedinţă! Fără să insist, iată că, înainte de a fi în Europa, România rămîne totuşi în Balcani. În final, pe banca lui Dinamo se va aşeza Zenga, care urma să sosească miercuri seară la Bucureşti şi să semneze pe 2 ani, împreună cu stafful său alcătuit din 3 persoane. Pentru moment, telenovela s-a încheiat. The end.Pe marginea subiectului, mi-aş permite două observaţii. Prima se leagă de faptul că Sabău, Răzvan şi Andone, ordinea e aleatorie, au declinat oferta. Cu siguranţă că s-au simţit tentaţi de ea, căci Dinamo, se ştie de ce, e o echipă greu de refuzat. Cei 3 au înţeles însă că, angajaţi la alte grupări, nu pot pleca de la ele, şi să vrea, cînd li se năzare. Că au datoria, inclusiv morală, să-şi onoreze contractele, ceea ce pînă recent se întîmpla nu ca regulă, ci ca excepţie. Cum se ivea o propunere mai bună, antrenorul îşi lua viteză, iar părţile cădeau la pace mai repede sau mai tîrziu. Poate mă pripesc, dar atitudinea tehnicienilor, implicit şi a cluburilor, de a respecta ce-au convenit reprezintă un pas înainte pe calea intrării în normalitate.

Cealaltă remarcă îl priveşte pe Zenga, a cărui revenire în fotbalul românesc merită salutată. După opinia mea, considerată un cîştig. Există însă rezerve în rîndul unora dintre suporterii roş-albi că, după ce a lucrat în Ghencea, italianul nu-şi va da aceeaşi silinţă şi în Ştefan cel Mare. Aceia care îl percep pe Zenga drept stelist nu au dreptate. Sînt prizonierii unei prejudecăţi. A trecut vremea cînd antrenorii sau jucătorii se legau pe viaţă de anumite culori, pe care le schimbau rar ori niciodată. Nu de ieri, de azi, ei au devenit profesionişti şi muncesc serios, cu tragere de inimă, acolo unde sînt plătiţi. Evident că Zenga aparţine chiar mai mult decît alţii acestei categorii deoarece portarul de odinioară al Interului e produsul unei şcoli solide şi al unei mentalităţi moderne, ce nu încurcă borcanele. Asta nu înseamnă că el va reuşi automat
la Dinamo. Dar înseamnă că va face tot ce-i stă în putinţă spre a reuşi. Cine pune la îndoială devotamentul lui greşeşte.