Campioana captivă
Ovidiu Ioaniţoaia consideră că adevărata problemă a lui Dinamo e atitudinea echipei, nu numele antrenorului
După ce a ratat calificarea în grupele C1, de care s-a găsit la doar 45 de minute distanţă, Dinamo a pierdut şi al doilea meci […]
Ovidiu Ioaniţoaia consideră că adevărata problemă a lui Dinamo e atitudinea echipei, nu numele antrenorului
După ce a ratat calificarea în grupele C1, de care s-a găsit la doar 45 de minute distanţă, Dinamo a pierdut şi al doilea meci în campionat. Culmea, iar în Ştefan cel Mare. Ce sugera o eclipsă de formă trecătoare s-a transformat într-o criză. A recunoscut-o însuşi Mircea Rednic, atrăgînd atenţia că „atunci cînd lucrurile nu merg bine, trebuie o schimbare!”. În ce măsură schimbarea îl va viza chiar pe el, care a şi anunţat că demisionează, rămîne să vedem. Renunţarea la Rednic, adică aprobarea demisiei lui, ar fi însă un gest necugetat, căci nu-i credibilă varianta, deşi ea circulă insistent, că roş-albii s-au menajat cu Bistriţa tocmai pentru a provoca plecarea tehnicianului. Pasămite, jucătorii ar fi căutat să se răzbune pe Rednic deoarece a îndrăznit să-i urecheze după eşecul cu Lazio. Dacă s-a ajuns pînă acolo încît un antrenor să n-aibă voie să-şi critice elevii cînd nu dau randament, e foarte rău. În ritmul acesta, va veni şi ziua în care acesta nu va mai avea voie nici măcar să tacă!
Cu excepţia primei reprize din returul cu Lazio, Dinamo a evoluat mereu sub aşteptări în actualul sezon. Întrucît n-a convins nici cînd a cîştigat, la Buzău şi la Piatra Neamţ, ne-a silit să ne întrebăm cum de o formaţie care a cucerit titlul detaşat, la pas, se chinuie acum etapă de etapă, de parcă ar fi uitat să stea în ghete? Dincolo de unele circumstanţe atenuante, accidentarea lui Moţi, gafa comisă de Năstase în revanşa cu Lazio, rapida eliminare a lui Pulhac în partida cu Bistriţa etc., să convenim că jocul „cîinilor” a dezamăgit în mod repetat. În linii mari, echipa e aceeaşi, dar pare alta. Întîia explicaţie ar fi aceea că Dinamo n-a făcut cele mai reuşite achiziţii. Trimitere la Năstase, dar şi la Zicu şi la Bratu, transferaţi mai degrabă din orgoliu, ca nu cumva să-i ia Rapidul, decît din necesitate. Fără discuţie, ambii sînt fotbalişti de rasă. Numai că stilul lor, am mai scris-o, nu se potriveşte cu cel al lui Dinamo, sosirea acestora în „Groapă” obligîndu-i pe Niculescu şi pe Dănciulescu, principalii autori ai succeselor din sezonul anterior, să joace altceva. Să interpreteze roluri neobişnuite. Veţi spune că graba de a-i aduce pe Zicu şi pe Bratu le-a aparţinut acţionarilor, deşi ei trebuie să fi avut şi acordul lui Rednic. Să admitem însă că au procedat aşa mînaţi fiind de cele mai bune intenţii, chiar dacă, ştiţi vorba, şi iadul e pavat uneori cu bune intenţii. Dar s-ar cuveni ca şefii respectivi, mai ales Borcea şi Turcu, să-şi impute eroarea de a le fi inoculat propriilor jucători, prin declaraţii de un optimism necontrolat, ideea că au devenit invincibili. Că nimeni nu le va rezista, fiind destul să apară pe teren ca adversarii să se predea. Falsă, ideea a creat un complex de superioritate nejustificat şi, pe baza lui, o suficienţă din care se iese greu. Cît timp nu va realiza că marea sa problemă e echipa, nu antrenorul, Dinamo va rămîne captivă şi va continua să sufere. Indiferent cine va fi pe bancă, Rednic sau altcineva.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele