Hagi merge mai departe
crede că antrenorul Stelei a procedat bine cînd n-a pus la suflet atacurile lansate contra lui de patron
Hagi nu e un orator de clasă. Nici nu-i treaba lui, care a fost un jucător uriaş şi încearcă să devină un […]
crede că antrenorul Stelei a procedat bine cînd n-a pus la suflet atacurile lansate contra lui de patron
Hagi nu e un orator de clasă. Nici nu-i treaba lui, care a fost un jucător uriaş şi încearcă să devină un antrenor important. Mai trebuie să demonstreze, dar promite mult, dovadă că Steaua n-a pierdut nici unul din cele opt meciuri oficiale disputate cu el la timonă. Ba a şi cîştigat şase. Deşi mai are pînă să lanseze maxime, Hagi a rostit recent, după calificarea în grupele C1,
o frază de care s-ar fi simţit mîndru şi un înţelept. “Gloria nu ţi-o ia nimeni, dar nu poţi să trăieşti doar din ea”, a afirmat, cu trimitere evidentă la cariera lui nepereche de pe gazon.
Altfel, privind tensiunea creată de Gigi Becali înaintea returului cu Borisov, Hagi a surprins cînd a spus că va părăsi Ghencea numai în cazul în care va fi mazilit. Mai exact, a zis “nu plec de aici decît dat afară”, atitudine în contradicţie însă cu antecedentele celui retras de la “naţională”, de la Bursaspor şi de la Poli Timişoara din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni. Deoarece în discuţie era Steaua, permanent aflată în inima lui, o asemenea schimbare de macaz n-a avut totuşi darul să şocheze. Fiecăruia îi e greu, adesea chiar imposibil, să se despartă de ceea ce iubeşte. Mai departe, auzindu-l pe Hagi, mi-am reamintit că Halagian se referea cîndva la destinul unui antrenor cam la fel. Unul dintre vechii tehnicieni din fotbal, de două ori campion cu Argeşul şi o dată cu Dinamo, îi soma pe colegii săi să nu demisioneze niciodată. Nici măcar să nu le treacă prin minte aşa ceva. Din contră, să sufere, să spere şi să aştepte răbdători ziua cînd soarele va răsări şi pe strada lor.
Pornind de aici, evit să fac teoria chibritului. Susţin doar că, mărturisindu-şi fidelitatea necondiţionată faţă de echipa la care lucrează, Hagi a înţeles că în actuala sa profesie excesul de personalitate constituie mai degrabă o frînă, un obstacol. Ca să-l citez, “mai iei şi bobîrnace stînd pe bancă”, cum a încasat el de la Gigi Becali, dar n-ai voie să dezarmezi. În plus, nu-i de neglijat nici detaliul că, vorba cronicarului, şi antrenorul e sub vremi, fără să însemne că acesta ar trebui să renunţe la principii şi să se transforme într-o marionetă sau, şi mai rău, într-un preş. Şi pentru că în Ghencea vremile sînt cele care sînt, cred că Hagi n-a greşit. Stăpînindu-se, şi-a salvat postul, dar şi viitorul, iar asta şi în ideea că, şi să vrea, nimeni nu trăieşte din glorie la infinit.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele