Doar clemenţă

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că, deşi a greşit foarte grav, inadmisibil, Ganea nu merită să iasă din fotbal ca un proscris

Greu de precizat dacă Ganea chiar l-a lovit pe Săpunaru ori fundaşul rapidist, cunoscînd că timişoreanul primise deja […]

Ovidiu Ioaniţoaia e de părere că, deşi a greşit foarte grav, inadmisibil, Ganea nu merită să iasă din fotbal ca un proscris

Greu de precizat dacă Ganea chiar l-a lovit pe Săpunaru ori fundaşul rapidist, cunoscînd că timişoreanul primise deja un avertisment, a exagerat. Confuze, nici reluările video nu ne-au lămurit pe deplin. Poate că l-a bruscat pe Săpunaru sau poate că nu, doar sistentul Mudura a văzut exact cum a decurs faza. Nu-i de bănuit însă că acesta a ridicat fanionul din senin. Indiferent de ce s-a petrecut în minutul 69, Ganea n-are însă nici o scuză că s-a năpustit asupra tuşierului şi l-a molestat. Nici una. Aparţinînd mai degrabă unui om bolnav decît unuia sănătos, gestul său a depăşit orice limită. În ciuda strădaniilor unora de a-i găsi circumstanţe atenuante, nu stă în picioare nici măcar argumentul că arbitrii i-ar fi pus gînd rău. Dacă Erdei l-ar fi vînat, l-ar fi trimis la cabine încă din startul partidei, cînd Ganea l-a atacat violent, la rupere, pe Lazăr. Trebuia eliminat, dar Erdei n-a făcut-o. Desigur, pe marginea lipsei de îndrăzneală a “centralului”, sesizată şi în momentul în care Ganea a sărit la gîtul lui Mudura, rămîne de discutat. La fel cum a stîrnit polemici şi delegarea unui arbitru fără experienţă la un meci cu asemenea încărcătură, socotit derbyul etapei a 5-a. Toate acestea reprezintă amănunte care însă nu-l scuză, sub nici o formă, pe Ganea. Fostul internaţional a greşit foarte grav şi e normal să plătească. Să suporte consecinţele rătăcirii sale.

Ce interesează acum priveşte suspendarea cu care se va alege un jucător aflat, la 34 de ani, spre finalul unei cariere ce a amestecat luminile cu umbrele. Deoarece nu-i la prima abatere, conform Regulamentului Disciplinar, Ionel Ganea riscă sancţiunea maximă, de pînă la 24 de etape. Practic, ea ar provoca retragerea forţată a unuia care totuşi n-a păcălit fotbalul, ci l-a slujit. Uneori a sărit calul, asumîndu-şi rolul de haiduc modern în vestiar şi chiar în raport cu unii conducători, care ajunseseră să-l ştie de frică, dar l-a slujit. Cît l-au dus pe el mintea şi picioarele. Să nu se interpreteze că, gîndind astfel, mă transform în avocatul diavolului. Există atitudini pe care, şi să vrei, n-ai cum să le aperi. Pe de altă parte însă, mă încumet să afirm că Ganea merită clemenţă, fie şi în amintirea numeroaselor servicii aduse echipei naţionale. Nu merită altceva, numai un dram de înţelegere. Să fie aspru pedepsit, dar să nu i se taie capul. Deşi unii îmi vor reproşa sentimentalismul, imputîndu-mi că înot împotriva curentului, susţin că Ganea nu trebuie să iasă din fotbal pe uşa din dos, ca un proscris. Nu cred c-ar fi corect să se întîmple aşa. Ca oricăruia dintre noi, şi lui i se cuvine o ultimă şansă. Cît de mică.