Rău, dar bine şi-aşa!

…a constatat aseară că, deşi a făcut un pas important spre calificarea în grupe, Steaua a rămas datoare

Toţi am crezut că-i va fi uşor Stelei la Borisov şi nu i-a fost. A avut emoţii neaşteptat de mari deoarece adversarul, […]

…a constatat aseară că, deşi a făcut un pas important spre calificarea în grupe, Steaua a rămas datoare

Toţi am crezut că-i va fi uşor Stelei la Borisov şi nu i-a fost. A avut emoţii neaşteptat de mari deoarece adversarul, chiar dacă socotit fără şanse, s-a bătut din răsputeri pentru fiecare minge şi pentru fiecare metru de teren. N-a arătat că ştie prea multe, dar a muncit cu tragere de inimă, ambiţia şi elanul constituind armele lui de bază. Formaţia roş-albastră a suferit însă şi pentru că a jucat slab. O întreagă primă repriză, încheiată cu 1-0 pentru gazde, vicecampioana României parcă a cărat apă cu ciurul. S-a chinuit. A ezitat în apărare, a construit previzibil şi a atacat anemic.

Din păcate, ea n-a părut să se trezească nici după pauză, numai că, în urma unei faze fixe, a venit, izbăvitor, golul lui D. Goian, ca şi la Lubin. Din acel moment, cu Bicfalvi şi cu Lovin introduşi la timp, ambii mai dispuşi la efort, garnitura din Ghencea şi-a adus aminte cine e şi a trecut, în sfîrşit, la cîrma partidei. A reuşit să ia conducerea prin Dică, dar s-a văzut egalată în prelungiri. Astfel a trebuit să se mulţumească în final cu un 2-2 care, deşi lipsit de glorie, o favorizează în perspectiva returului. Avantaj care nu scuză însă decît în parte o prestaţie dezamăgitoare, sub aşteptări.