Lozul cîştigător

… salută victoria şi calificarea Stelei, dar avertizează că jocul acesteia trebuie îmbunătăţit

Cel mai important e că, deşi n-a impresionat, văzîndu-se dominată de Zaglebie în retur, ba şi condusă cu 1-0, Steaua a izbutit să revină, să învingă şi […]

… salută victoria şi calificarea Stelei, dar avertizează că jocul acesteia trebuie îmbunătăţit

Cel mai important e că, deşi n-a impresionat, văzîndu-se dominată de Zaglebie în retur, ba şi condusă cu 1-0, Steaua a izbutit să revină, să învingă şi să se califice. Înaintea impresiei artistice, adesea în suferinţă, asta contează, deoarece nimeni n-ar fi dorit ca vicecampioana României să fi făcut spectacol şi, Doamne fereşte!, să fi ratat obiectivul. Întrucît, în ciuda slăbiciunilor, n-a depus armele, ci a dovedit încredere în forţele proprii şi putere de luptă, într-un cuvînt, caracter, ea merită felicitată. Nu atît pentru cum şi-a atins scopul, cît pentru că şi l-a atins, fiind de-acum cu un picior, dacă nu cu amîndouă, în grupele Champions League. Normal ar fi ca Bate Borisov din Belarus să nu-i pună probleme.Plecînd de aici, adică repetînd că jocul Stelei trebuie îmbunătăţit, cei care au privit cu rezerve numirea lui Gică Hagi ar fi datori să-şi retragă cuvintele. Socotind că garnitura roş-albastră a realizat în actuala stagiune 4 succese din tot atîtea partide oficiale, singura de la noi aflată în această situaţie, reiese că venirea lui Hagi în Ghencea a reprezentat un loz cîştigător. Pentru că orice antrenor, indiferent unde şi cu cine lucrează, e recomandat de rezultate, nu de păreri. Evident că drumul de străbătut rămîne lung şi că Hagi mai are serios de muncit. Cu echipa şi chiar cu el însuşi. Pe de altă parte însă, demonstrînd pricepere şi maturitate, tact şi fler, Gică a confirmat proverbul că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Tentaţi să caute noduri în papură, unii zic că l-a ajutat şi şansa. De acord, doar că norocul se înscrie printre avantajele unui tehnician, constituie o calitate, nicidecum un defect. În plus, se cuvine să nu uităm că Steaua a reuşit punctaj maxim în condiţiile în care Hagi n-a beneficiat de serviciile cîtorva titulari. Pe lista indisponibilităţilor figurează Ghionea şi Emeghara, Cristocea şi Badea, Iacob şi, mai nou, Goian. Cu ei pe teren, neîndoios că ea ar fi arătat altfel. Nu-i de neglijat nici amănuntul că jucătorii aduşi de Hagi, sau măcar acceptaţi de el, au trecut examenul ori sînt pe cale să-l treacă. Căci Zapata e peste Andrey, Golanski net superior lui Saban, iar Zaharia, fie şi în numele golului marcat miercuri, promite din plin.Apropo de Zapata, mulţi susţin, am citit azi-noapte pe blogul Gazetei, că el ar fi fost faultat în faza din care polonezii au deschis scorul. Corect, folosindu-se de cot, conaţionalul său Arboleda l-a jenat în săritură pe columbian şi acesta a scăpat balonul. Numai că niciodată un arbitru englez, obişnuit cu stilul bărbătesc, în vînă, al atacanţilor din Premiership, nu va fluiera într-o asemenea împrejurare, va lăsa meciul să curgă. Iar Clattenburg, spre ghinionul lui Zapata, era englez. Ulterior, portarul Stelei s-a scos, salvîndu-şi echipa prin cîteva parade providenţiale, măcar două, ceea ce mă determină să mărturisesc că m-am pripit cînd l-am comparat ieri cu gafeurii Carlos şi Andrey. Nu trebuia, mea culpa.