Cîini plouaţi

… apreciază că înfrîngerea suferită în faţa Vasluiului ar trebui s-o trezească la realitate pe campioană

Aşadar, a explodat cea dintîi bombă a stagiunii: FC Vaslui a bătut-o pe campioană, ba chiar în fieful acesteia! Pe cît de nescontată, pe […]

… apreciază că înfrîngerea suferită în faţa Vasluiului ar trebui s-o trezească la realitate pe campioană

Aşadar, a explodat cea dintîi bombă a stagiunii: FC Vaslui a bătut-o pe campioană, ba chiar în fieful acesteia! Pe cît de nescontată, pe atît de muncită, victoria s-a datorat jocului precis şi energic al grupării lui Dorinel Munteanu. Dacă Neamţul a dat pînă acum, să zicem, o serie de extemporale ca antrenor, mai grele ori mai uşoare, el a susţinut sîmbătă examenul de licenţă. L-a trecut cu brio. Şi-a aşezat deştept formaţia şi, oferindu-i propriul exemplu, a învăţat-o să lupte la baionetă. Vasluiul a zidit două baricade şi a aşteptat, iar cînd i s-a ivit ocazia, a lovit letal. A avut şi oarece noroc, căci Zicu, Bratu şi Năstase au irosit ocazii imense, numai că norocul mai e, vorbă veche, şi cum şi-l face omul. Dorinel a ştiut să şi-l facă. Altfel, am înţeles ce a îndemnat-o pe Steaua să umble după Mardare, pentru că tînărul fundaş central al trupei moldave s-a numărat, alături de portarul Hăisan, de Bălace şi de Ljubinkovici, printre primii artizani ai succesului. N-a greşit nici o minge, chiar nici una. N-am înţeles ce-a determinat-ope vicecampioană să renunţe la el, dar asta e altă poveste.

Triumful lui FC Vaslui trebuie explicat însă, obligatoriu, şi prin evoluţia mai ştearsă, sub aşteptări, a lui Dinamo. Zişii spartani s-au dovedit prea siguri pe ei şi au plătit nesăbuinţa cu vîrf şi îndesat. Mai preocupaţi pe parcursul săptămînii de tragerea la sorţi pentru C1, ei şi-au închipuit că ajunge să intre pe teren contra vasluienilor ca să cîştige. În măsura în care le ieşise la Buzău, excesul de autoîncredere i-a costat sîmbătă, cînd adversarul, lepădîndu-se de complexe, şi-a apărat şansa cu străşnicie, eroic. Paradoxal, tocmai întărirea lotului roş-alb a dus la slăbirea echipei. Bratu şi Zicu întîrzie să se integreze, mai degrabă complicînd jocul decît simplificîndu-l. Nu i-au adus nici viteză, nici limpezime, nici eficienţă. De aici şi părerea că, aşa încet cum se mişcă, uneori parcă alergînd pe loc, tot Dănciulescu e mai util. Prin el însuşi şi prin aceea că reuşeşte să-l pună mai bine în valoare pe Cl. Niculescu. Cu Bratu şi cu Zicu, Dinamo trebuie să interpreteze alt registru şi încă nu izbuteşte, din care pricină, logic, Rednic are de ce să fie supărat pe elevii săi. Are însă motive să se privească şi-n oglindă, întrucît s-ar fi impus fie să nu-i titularizeze pe Ropotan, pe Fernandes şi pe Zicu, fie să-i schimbe mai devreme. Ca să nu mai spun, mutînd planul discuţiei, că arbitrul Tiberiu Lajos, la care conducătorii “cîinilor” s-au răţoit degeaba, putea să-l elimine pe Bratu. Rezumînd, merită observat, fără să ne grăbim însă a lansa verdicte, că Dinamo şi-a pierdut din forţa şi din strălucirea etalate în sezonul precedent. Cum nu-i doar în interesul său, ci al întreg fotbalului nostru, ca gruparea din Ştefan cel Mare să-şi recapete cadenţa pînă la dubla cu Lazio, să nădăjduim că acest duş rece o va fi ajutat să se trezească la realitate. Soluţia redresării se află în vestiar, dar ea trebuie găsită. Cît mai repede.