Lecţia de modestie

Deşi pune la bătaie un trofeu, Supercupa rămîne un meci de vacanţă, pe parcursul căruia antrenorii vizează mai degrabă omogenizarea decît rezultatul. Cu atît mai mult duelul dintre Dinamo şi Rapid a respectat regula cu cît şi canicula a afectat […]

Deşi pune la bătaie un trofeu, Supercupa rămîne un meci de vacanţă, pe parcursul căruia antrenorii vizează mai degrabă omogenizarea decît rezultatul. Cu atît mai mult duelul dintre Dinamo şi Rapid a respectat regula cu cît şi canicula a afectat evoluţiile echipelor. Judecînd că îi aşteaptă numeroasele confruntări din campionat şi din cupele europene, unii dintre senatorii de drept nu s-au omorît cu firea. Ca atare, ni s-a oferit un spectacol agreabil şi sportiv, dar fără realizări deosebite. Ca unul care, absentînd din ţară, n-a urmărit ultimele „amicale”, m-a interesat mai ales prestaţia recentelor achiziţii din cele două garnituri. Ele nici n-au încîntat, nici n-au dezamăgit, înscriindu-se în linia generală a unei partide de nota 7. La Dinamo, Bratu a adus un plus de viteză, nu însă şi de eficacitate. Ideea lui Rednic, cel puţin aşa am dedus, ca Bratu să pătrundă din lateral spre centru, nu să sprinteze pe bandă, fie pe stînga, fie pe dreapta, nu pare cea mai inspirată. Ea provoacă o aglomerare în care Niculescu şi Dănciulescu nu se simt în largul lor. De aici şi observaţia, care nu-i însă şi concluzie, că e rău să posezi puţini atacanţi, dar şi să ai, precum Rednic, foarte mulţi, incluzîndu-l şi pe Zicu pe lista acestora. Cu toate că e doar aspirant la titularizare, tînărul Chiacu s-a remarcat în cîteva rînduri. Încă nu-i, dar poate deveni un om de bază. Dincolo, s-a distins fundaşul lateral Bozovici, harnic şi întreprinzător, lipsit de complexe, sigur pe el. Se vede că e un fost mijlocaş, internaţionalul muntenegrean intuind cînd şi cum să plece în atac. Tehnic, brazilianul Cesinha chiar ştie meserie. Mingea îl ascultă, dar parcă prea joacă pe metru pătrat şi cu capul în pămînt. Şi lui, ca şi lui Chiacu, îi mai trebuie timp de acomodare.Surpriza plăcută a disputei de miercuri s-a numit Rapid. Pornită din postura de outsider, formaţia giuleşteană n-a acuzat schimbarea sistemului de la 3 la 4 fundaşi. Spre lauda lui, Bergodi a aşezat-o bine în teren, făcînd-o să arate ca un colectiv unit, capabil să acopere inteligent spaţiile şi, încă mai util, să închidă culoarele spre poarta lui Dani Coman. Atît că, pentru performanţă, s-ar putea ca stilul italian să nu ajungă. Să fie nevoie de mai mult aer în faza ofensivă, de mai multă forţă. Dacă Bergodi va rezolva şi această problemă, atunci Rapid va avea cu adevărat un cuvînt greu de spus în sezonul ce stă să înceapă. Pînă una alta, chit că au cucerit Supercupa doar la loteria penaltyurilor, vişiniii le-au servit roş-albilor o pildă de modestie şi de rigoare. Fără să transforme acest eşec în dramă, Dinamo trebuie să înţeleagă că nu există victorie care să vină de la sine. Că degeaba ai, teoretic vorbind, lotul cel mai bogat dacă jucătorii întîrzie să-şi demonstreze valoarea. În fotbalul de astăzi, declaraţiile sforăitoare nu ţin loc nici de goluri, nici de succese. În măsura în care campioana va fi reţinut avertismentul, va fi ieşit, paradoxal, şi ea în cîştig.