Victimele Lordului

Fotbalul bistriţean îi datorează imens lui Jean Pădureanu. Asta deoarece fără cel supranumit Lordul, în afara devotamentului, a dibăciei şi a stăruinţei lui, Gloria n-ar fi rezistat. Probabil că ar fi dispărut. Tata Jean, alintat astfel şi pentru că a […]

Fotbalul bistriţean îi datorează imens lui Jean Pădureanu. Asta deoarece fără cel supranumit Lordul, în afara devotamentului, a dibăciei şi a stăruinţei lui, Gloria n-ar fi rezistat. Probabil că ar fi dispărut. Tata Jean, alintat astfel şi pentru că a împlinit 71 de ani, a reuşit să strîngă în jurul echipei energiile şi banii unui oraş, ba şi pe ale unui întreg judeţ. De-a lungul a 4 decenii, Lordul i-a fost Gloriei nu doar tată, ci şi mamă. Nu că n-a profitat de pe urma ei, dar a adus şi de-acasă de cîte ori a trebuit. Şi a trebuit adesea. Alţii s-au procopsit din fotbal, au vile cît transatlanticele şi limuzine cît trailerele, nu însă şi Pădureanu, care a sacrificat tot în beneficiul clubului. Inclusiv familia. Despre el se zice, scuzaţi macabrul, că atunci cînd se va prăpădi va fi îngropat de obşte întrucît n-a pus nimic deoparte. E sărac şi singur. A dat, n-a luat, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu puţini îl aprobă pe şeful LPF, Dumitru Dragomir, cînd susţine că un conducător de talia lui Pădureanu nu mai există în Liga I. În măsura în care Lordul a slujit formaţia din Bistriţa, concomitent a lucrat însă, vreme îndelungată, în detrimentul fenomenului. Pe care nu s-a sfiit, aşezînd interesul propriu înaintea celui general, să-l împingă în hăul reciprocităţilor şi al aranjamentelor, al blaturilor. Considerat neoficial starostele Cooperativei, şi respectat ca atare, Tata Jean a făcut multe şi a desfăcut şi mai multe.

De la un timp însă, părea să se fi pocăit, dezbrăcînd haina de capo di tutti capi. Abil, a sesizat ce riscă înotînd împotriva curentului, aşa că a tras pe dreapta, la umbră. L-a convins pe Sabău să antreneze echipa şi, o dată cu el, a renunţat la blaturi. Poate nu sută la sută, pretinde gura lumii, dar într-o mare măsură. Dintr-o grupare păcătoasă, Gloria a devenit una onorabilă, gata să-şi apere şansele numai pe teren. Absolut logic, consecinţă a salubrizării peisajului, influenţa lui Pădureanu s-a diminuat. Dar n-a dispărut, probă că acesta a izbutit recent, apelînd la relaţii şi la prietenii, manevrînd şi trăgînd sfori, să determine mazilirea unor oameni care l-au supărat. E vorba despre observatorul federal Dan Lăzărescu şi despre arbitrul Silviu Bogdan, ambii scoşi din activitate de Comitetul Executiv după ce au căzut în dizgraţia Lordului. Primului, fost asistent FIFA, Pădureanu i-a reproşat că, în partida pierdută de Gloria la Vaslui, n-a arătat destulă asprime faţă de arbitrul Bocăneală. S-a auzit chiar că oficiali ai Gloriei ar fi insistat pe lîngă Bocăneală să declare că Lăzărescu i-ar fi cerut să tragă cu Vasluiul! Cum Tata Jean nu l-a uitat nici pe craioveanul Bogdan, imputîndu-i că, la meciul Rapid-Gloria 4-0, le-ar fi oferit giuleştenilor un penalty gratuit, s-a dezlănţuit contra celor doi şi nu s-a lăsat pînă nu i-a văzut scoşi din activitate. Sigur, e surprinzător că, induşi în eroare ori numai serviabili, colegii lui Pădureanu din CEx au comis o asemenea nedreptate. Asupra căreia, ca şi în celelalte cazuri prezentate de Gazetă, s-ar cuveni să revină grabnic. Pe de altă parte însă, insistînd pentru decapitarea lui Lăzărescu şi a lui Bogdan, ba şi obţinînd-o, Lordul şi-a trădat patronimul. S-o mai fi schimbat el, dar nu cît ar fi trebuit. Modul lui de a gîndi şi acţiona în termenii stalinişti “cine nu e cu mine e împotriva mea” îl reaminteşte pe atotputernicul Pădureanu din anii Cooperativei. Care agonizează, dar se dă, iată, cu greu bătută.