Măsuri fără măsură

… e de părere că arbitrii excluşi recent de CEx din lotul A ar trebui lăsaţi să oficieze în eşaloanele inferioare

Deunăzi, Comitetul Executiv al FRF a scos din activitate, înainte de termen, 10 cavaleri ai fluierului, 6 de centru […]

… e de părere că arbitrii excluşi recent de CEx din lotul A ar trebui lăsaţi să oficieze în eşaloanele inferioare

Deunăzi, Comitetul Executiv al FRF a scos din activitate, înainte de termen, 10 cavaleri ai fluierului, 6 de centru şi 4 de linie. A pretins că a tăiat în carne vie la sugestia CCA, dar lucrurile n-au decurs tocmai aşa cîtă vreme comisia prezidată de Costică Vîlcea a propus una şi a ieşit alta. Să admitem însă că se impunea o revigorare a arbitrajului românesc, o primenire, o aerisire. Implicit, să salutăm iniţiativa conducerii FRF care, chit că forţînd mîna CCA, a luat măsuri. Trebuiau luate întrucît unii dintre cavalerii fluierului au ajuns să privească fotbalul ca pe un sat fără cîini prin care se umblă fără băţ. S-ar fi cuvenit însă ca măsurile să fi avut, scuzaţi repetiţia, o măsură, ceea ce nu s-a întîmplat. Practic, cei 10 au fost eliminaţi servindu-li-se doar explicaţia că au 40 de ani ori că se apropie de vîrsta respectivă şi, în consecinţă, nu mai pot progresa. Acceptînd că s-au plafonat, nu uităm însă că o clasă de elevi, oricare, nu-i niciodată formată exclusiv din premianţi. Că mai există pe lîngă aceştia şi şcolari de notele 7 şi 8, altfel onorabili. Interzicîndu-li-se celor 10 să mai oficieze în Liga I, locurile lor ar urma să fie ocupate de colegi mai tineri. Aşa e de cînd lumea şi pămîntul, vine timpul ca o generaţie să fie schimbată de următoarea, legea funcţionează în toate domeniile. Mai departe, dincolo de riscul ca noii veniţi, promovaţi peste noapte, să nu confirme, mai merită discutate cîteva aspecte. Din moment ce excluşilor nu li s-au imputat abateri vizînd incompetenţa, corupţia sau şmecheria, e de mirare că nu li s-a îngăduit totuşi să arbitreze în ligile inferioare pînă la împlinirea vîrstei limită, alţi 2 ani (Bogdan, Sandu), alţi 3 (Salomir, Bratu) ori chiar alţi 4 (Heleşteanu)! Iată însă că nu s-a putut cu Salomir şi compania ce s-a putut, numele se cunosc, cu alţii de acelaşi leat, iar de aici şi concluzia că onorabilul Comitet Executiv a interpretat regulamentul cum i-a convenit, după ureche. Dacă ÒpensionaţiiÓ ar fi greşit mai des sau mai rău decît cei păstraţi, era obligatoriu să li se spună, ca să nu rămînă cu impresia că sînt victimele unei nedreptăţi. Atît că lucrurile n-au stat aşa. Cei menţinuţi, de pildă Lajos, Serea şi Corpodean, au gafat cîteodată mai grav ori la fel de grav.

Tuturor ne vine rîndul, unora mai repede, altora mai tîrziu, să părăsim jocul. Pe de altă parte însă, nu pare normal, iar elegant şi mai puţin, ca unor arbitri să li se arate uşa, ba încă după decenii întregi de carieră, fără să li se fi reproşat ceva concret. Sau nu mai mult decît altora. Deoarece o astfel de atitudine nu-i nici obiectivă, nici omenească, CEx ar trebui să revină asupra unei decizii pripite, permiţîndu-le unora dintre cei sancţionaţi cu cartonaş roşu, de la caz la caz, să continue. Nu în Liga I, ci mai jos, acolo unde experienţa lor s-ar dovedi utilă.